In memoria cadavrului batran...

A visat aseara un cadavru gol,lipsit de suflet si de haine,de inima de sentimente,de pasiune si de fericire,fara tristete dar cu atata regret,el imi spunea ca viata de nupa moarte nu e pura,nu e atata fericire si belsug,ca stelele pe cer se sting si luna-si pierde din paloare,ca soarele nu mai rasare si nu ajunge in mormant ,ca nu mai are vise nici senzatii,ca nu-i e frig si nu-i e foame ,ca dragostea nu mai exista si nici de ura nu mai e opusa,ca nici de nori el nu mai are parte  si clipa cea de moarte il lasa rece,catunci cand timpul trece si corpul ti se descompune de viermii care-ti sunt prieteni dupa moarte si te opresc in drum.

Ar vrea sa planga dar nu are lacrimi nici doi ochi sa vada nu mai are si nici plamani sau nas ca sa simta parfumul florilor.si nici picioarele nu le mai simte si mainile nu le mai misca chiar de loc,doar eu batranul suflet in corpul meu cel jun ii tine companie cadavrului batran.

Macabru...

In intunericul noptii,cand zgomote se-aud si mortii canta venirea zorilor...un strigat macabru se aude din coltul indepartat al negurilor,un batran cadavru se naste din pamantul negru ,se ridica din cosciugul lui putred si incepe sa cante pentru ultima data aceiasi melodie: "Pe cufar negru,intr-un vechi mormant ratacesc in umbre cu al noptii gand,trei cadavre bete de-al gropii miros,cu hainele rupte si pantoful ros".