Tresar in linistea lunii si strig ca un lup in tacerea adormita a ei, e noapte e tarziu iar gandul meu se opreste la ea, sunt viu , presimt in imagini pline de sens cum si ea se gandeste la mine , sau doar visez , ma lasa rece faptul ca distanta dintre noi creste , dar tensiunea din gandurile mele sa revarsa asupra ei precum valul cristalin al marii pe uscatul sec al plajei.Inchid ochii , tresar inca odata findca o am in minte si ma face sa explodez , oftand cu greu ca ea e acolo dar nu o pot atinge.Imi e dor de caldura corpului ei , de zambetul ei , de Ea .............
