Asimetrie.

   Mi-am luat avans de fericire, ca viitorul e putin probabil si strig in scumpa mea nestire, ca e ceva notabil, ca e ceva ce se dezleaga-n ganduri, si ca se va cuprinde ea vreodata-n randuri, dar nu stiu cand, si nu stiu ce, nu neg nici cum , reneg de ce, si ma intreb cu pasii apasati din viata, cum pot traii cu-atat de trista fata, si totusi sa exprim atat de bine tot, e bucurie,teama,ura, e compot, compot de experiente si trairi profounde, e dor de poate noi, e dor de unde?, e totul asimetric in corpu-mi desclestat, si-n catusat in cusca-mi detestat, de tot ce aduna-ta-i in decurs de ere,cu tot ce am luptat, adesea cu himere, ma incadrez cu stima si cu haos, in gandul prea iubit numit repaos.

Defapt..

     Au trecut ceva luni de cand am scris ultima data, m-am pus din nou la masa mea de scris, dar nu e tot ce eu aveam odata, restrans in tot ce am atins?,ma-ncumet sa reneg in randuri prea multa mea visari iar atuncate, si de sunt inecat acum in ganduri, ca de eram un vis, sunt realitate, de m-am intors serios si poate inteles, de m-am intors apreciat de lumea-mi fara sens, ca iar de nu, de nu sunt numai eu, imprastiat ca o cenusa de ateu, dar zic senin, umbrit putin de fala-mi, ca sunt prea preschimbat in chiciuri si vertebre, de ma gasesc acum coloana-mi intre zebre, si cand zic zebre nu zic animale, nu zic nici trecere de pietoni, zic gandurile-mi dungilor tenebre, de ma tin treaz din noapte pana-n zori.Sunt fericit , dar totusi realista, si am momente ,da, in care poate-s trist, dar ma-ntremez cu fiecare clipa , jurandu-mi ca de-acum nu fac risipa, de tot si de nimic nu voi mai abuza , de tu imi esti blestemu-mi draga mea.

Devorator de fantezie...

                 Am scris in unele postari de palme peste corp si fata, dar am notat prea trecator exemple mici din viata, acum de-as sterge lacrimile lor, probabil nu as stii, ca intr-o zi dintr-un copil , prea ancorat in zi, am devenit nocturn ca om, si fiecare clipa, de se-nfiripa-n dragoste as intreba adica??!, nu mai sunt eu chiar cum eram si as lega cu ura , orice faptura as putea, o definitie dura, si as schimba placerea-n tot, durerea de s-ar pierde as mai taia din lacrimi curse, prezentul ce se vede, sau nu, nu as schimba nimic, oricat de mic, de trist, imi zic ca totul a fost cu un scop, nu-s norocos aici, deloc, dar rad, zambesc si-mi spun cu drag, ca sufletul de care trag, se-ntinde tot si nu exista, mi-a spus o fata zeflemista, candva ca sufletul nu este, e doar o parte din poveste, i-am spus ca-l simt si ca nu-i mort, ca rade-n mine-n al lui port, de vise, de perversitate, l-atinge-n fiecare noapte cand eu adorm, ramane treaz, se scutura-n trecut si haz, se plimba-n tot si-n viitor, iubeste si traieste-n zbor, nimicurile lui sinistre, placerile de mult prelinse, pe geamurile aburite, pe paturile oropsite, pe strigatele amutite, pe zgarieturi si buze supte, pe semnele lasate-n urma, pe suferinta ce mi-o curma, pe sfori si pe catuse rupte, adesea pe birouri mute, pe scaune si pe covoare, sunt eu sau el din mine-n frenezie, devorator de fantezie?

Doi de nu stiu..

           Eu fac ce faci tu cand faci ce fac eu, cand stiu ce stii tu si crezi ca stiu eu , ca stii ca nu stiu cand stii ca nu pot, cand poti ce poti tu , eu pot ce pot eu si zic ce zici tu cand zic ce zic eu si facem din asta ce facem mereu.M-asculti cand iti vorbesc de dragul de-a ma asculta, iar eu ascult tacit cum tu te-asculti in mintea ta, iar eu ma mint ca mint cand minti si tu ca nu mai mintea-n mintea-ti spune nu, nu mint dar nici nu pot iubi,iubind iubirea poate fi,ceva din tot ce-i adevar, adevarat graita-i tu ca-adevarata-ti realitate, e un real prezent in toate, dar iti soptesc in soapta-ti buna, ca tin la tine , nu din gluma, glumind ti-as spune ca nu tin, revin, retin apoi m-abtin sa nu ma las in asteptare, din asternutu-mi de visare, sunt visator din vis in vis si-apoi desi nu-mi e permis,imi permit singur, sigur tot ce-am scris sa il tratez cum mi-am promis.exagerand ca un artist.