Asimetrie.

   Mi-am luat avans de fericire, ca viitorul e putin probabil si strig in scumpa mea nestire, ca e ceva notabil, ca e ceva ce se dezleaga-n ganduri, si ca se va cuprinde ea vreodata-n randuri, dar nu stiu cand, si nu stiu ce, nu neg nici cum , reneg de ce, si ma intreb cu pasii apasati din viata, cum pot traii cu-atat de trista fata, si totusi sa exprim atat de bine tot, e bucurie,teama,ura, e compot, compot de experiente si trairi profounde, e dor de poate noi, e dor de unde?, e totul asimetric in corpu-mi desclestat, si-n catusat in cusca-mi detestat, de tot ce aduna-ta-i in decurs de ere,cu tot ce am luptat, adesea cu himere, ma incadrez cu stima si cu haos, in gandul prea iubit numit repaos.