Sens...

Tresar in linistea lunii si strig ca un lup in tacerea adormita a ei, e noapte e tarziu iar gandul meu se opreste la ea, sunt viu , presimt in imagini pline de sens cum si ea se gandeste la mine , sau doar visez , ma lasa rece faptul ca distanta dintre noi creste , dar tensiunea din gandurile mele sa revarsa asupra ei precum valul cristalin al marii pe uscatul sec al plajei.Inchid ochii , tresar inca odata findca o am in minte si ma face sa explodez , oftand cu greu ca ea e acolo dar nu o pot atinge.Imi e dor de caldura corpului ei , de zambetul ei , de Ea .............

Sec...

     

            M-am apropiat din nou de momentul in care sunt capabil sa scriu pe inutilul meu blog,
am stat destul retras in mine si simt momentul sa renasc, pot sa incep cu inceputul , sa reiau ceea ce a fost dar gandurile mele nu vor sa priveasca trecutul; Sunt liber sa cred ,sa simt , sa ma reinventez.Asculta linistea:

            Am ajuns sa fiu sadic , ipocrit si adesea nerealist,
            Idealist convins in sine-mi poate narcisist,
            Dar sunt convins ca tot ce este acum, insist
            Sa nu mai las aprins focul cel stins.
         
            Sunt liber, zambitor si greu de inghitit,
            Sunt zeu de multe ori , in mintea-mi sunt falit,
            M-am linistit si cred ca-s optimist convins,
            Acum este momentul sa nu mai fiu invins,

            M-apropii iar de ea , e seara e tarziu,
            Senzatia ca-i acolo , ma face sa fiu viu,
            Nu sunt indragostit , senzatia-i efemera ,
            Ea e in mintea mea , iar mintea-mi e himera,

            Cand trupui-i gol mi-atinge , strident a mea suflare,
            Cand gandul ei naiv , aluneca-n visare,
            Trezitu-ma din somnul , si lunga disperare
            Ma prinde pregatit de-o noua incercare,

            Cuvintele-mi sunt ude, si simple sa exprim,
            Cum dorul de visare se sparge-n dor divin,
            Cum ea cu umbra-i pura , straluce-n departare,
            Speranta mea obscura , se sparge in uitare!


     Cand inima-ti spune du-te , si sufletul te-opreste , asculta-n mintea ta cum gandul se topeste!

         

Deliciul unui gand ascuns ...

Incep din nou sa trec prin stari , din ce-n ce mai profunde
Ma intreb de-i bine sa le uit , sa le ascund sau unde ,
Sa le incerc sa le-nteleg , sau sa le zbat in mine,
Sa le dezlantui iar spre ea, sa-incerc din nou iubire?

Destinul nu m-a dus de loc in lumea care-am vrut-o,
Vazand cu ochii mei de plumb durea mea acida,
Ca te-am gasit acum , din clipa ce-am avut-o,
Privirea ta s-a ratacit in mintea mea arida,

Ma intreb daca e rost sa incep sau sa cred ceva,
Sa intresar in visul meu speranta ca vei fi a mea!?
Ca am putea sa-ncepem acea poveste de care,
Imi e frica sa vorbesc , si iar ma intreb oare?

Se merita aceasta incercare sau va fi in van ,
Ca gandul meu e doar cu tine , si nu-nteleg ce am,
Dezvolt in mine ceva de nu s-a mai nascut de mult,
Dezintegrez in suflet poate , O iubire fara de inceput?