Zic sec, cazand de pe un scaun fara picioare,
Bulit pe coate si pe nas , m-amuz tampit,
Si ma ridic apaudand intr-un stil mare,
Neobservand ca rad, cam necioplit.
Respir adanc cu sange printr dinti ,
M-asez usor in fund pe jos,
Si ma gandesc sa tip la sfinti,
Dar tac zicand ca iar sunt prost.
Imi iau de jos 3 servetele,
Si sterg roseata de pe fata,
Ma uit razand din nou la ele,
Si ma trezesc in gat cu greata.
Ma uit in jur , si vad ca eu,
Si zic perfect ca nu-i nici dracu',
Si ma ridic desi cu greu,
Desi pe fata-s ros' ca racu,
Merg spre oglina sa privesc,
Cat de subtil-a fost caderea,
M-am piedic iar si ma gandesc,
Cazand acum cum e durerea!
M-amuz din nou ca ce sa fac,
Daca-s cascat din toata firea,
Ma-ntind pe jos , ma tin de cap,
Si-mi urmaresc privirea.
Imi fac curaj sa ma ridic,
Si ma rastesc la mine,
Ma lupt cu greu sa nu mai pic,
Sa-mi nasc respect de sine.
M-asez intr-un final in pat,
Debusolat de ce a fost ,
Si realizez ca un turbat ,
Ca , chiar de-i luni nu are rost!
