Eram ce-am fost

      Te-am asteptat sa vii dar n-ai venit, in timp ce asteptam sa pleci dar n-ai plecat, astept sa stai desi stateai, mi-era si dor, cand nu lipseai, mi-era si teama , dar si nu, mi-era si greu , habar n-ai tu, era si totul sec si trist, era si bine, ti-am mai zis, eram si orb eram si surd, eram in stare sa aud, eram si tare si puternic, eram destins dar si astenic, eram serios, eram si-amuzat, dar sunt senin nu sunt schimbat, eram pierdut in tot ce-am fost, eram si fara rost un prost, eram simpatic si dragut, eram prea des, eram apus, eram si-un sincer rasarit , eram si tot ce ti-ai dorit, dar sunt acum , din tot ce-am fost, din tot ce sunt, din tot un rost, eram si poate-o sa mai fiu, umil, tampit si tot pustiu.

Din inima am numit aceasta negare eterna grea rece uitata..

    Developam din amintiri, trecutul si il teseam adesea-n viitor, si am lasat trecand cu timpul, privind trecutul, nepasator si astazi ma gandeam cu frica, la teama de-o aveam candva, ca am in imima de pica, regina-n suflet, e a mea, iar tremurand imi spun povestea, recunoscand doar in multime, mai multi de tu, putini de mine, ma bucur ne-ncetat, sunt prost si zic cuvinte fara rost, aici pe foaia goala-n minte, urmaritorul de cuvinte, si de seminificatii ude, buluc de ganduri sa inunde, in dragoste si-n nepasare, in valuri vechi, aceiasi mare, si gandurile primordiale sa le ranesc ca pe petale, de trandafiri uitati de lume, de valurile ce fac spume, de constelatii si de sori, de gandul ala de-l omori, de mici mistere ne-ntelese, de drumurile prost alese, de intrebari fara raspuns, de serii in care doar am plans de tot ce am uitat sa scriu, de tot ce-mi tine corpul viu si mintea dura si-ncurcata, de tot ce iubesc la o fata, de tot ce iubesc eu in lume, as multumii cu gand de-a spune, ca face bine sa creez, ca-mi face bine sa dansez, si las aceiasi incheiere, cu stropul ultim de putere, ca tot ce vrei, inseamna-a cere.

Nedefinit...

         Buna dimineata, chiar mi-as dori iti spun, retine ! sa ma trezesc doar langa tine, dar sunt si zilele nefaste, in care chiar de mi-as dori, nu pot sa fiu acolo poate, o zi, o noapte, dar tu stii ca te iubesc cum pot si stiu, si chiar de nu e totul viu, sau chiar de poate par eu rece, si tu te superi si iti trece, sau eu ma supar si ma-mpaci, cand am pe creier mii de draci, tu esti acolo pentru mine, imi spui sa nu mai iau pastile ( cand crede mintea mea inceata, ca sunt racit ) si da-mi mai trebuie ceva kile, sunt eu, chiar cel mai fericit, te am pe tine in gand si-n minte, si sunt prostut dar sunt cuminte si am cuvintele mereu, cu faptele este cam greu, dar iti arat in felul meu, cu tot ce sunt ca sunt al tau si ca imi iese natural cand ma prostesc si n-am habar, nici de ce fac, nici de ce zis, ma ierti acum ca eu sunt mic, sunt mic si inima-mi e mare pompeaza-n vene, striga tare, doar dupa tine draga mea, ca tu esti tot ce am frumos si ma comport adesea prost si chiar incerc sa controlez, dar da si scuze inventez, tot stresul ce-l acumulez, ca stii si tu ca ma stresez, din tot sau din nimic candva, sunt fericit ca esti a mea. Inchei cum sunt, cum se cuvine, si sper ca sunt eu pentru tine, cum esti tu pentru mine fata, acea iubire-adevarata.

Imi pare rau..

      Sunt impulsiv din fire si da orgolios, si tie-ti place sigur, sa ma trantesti pe jos, iti place sa ma sorbi doar din priviri cand vrei si sa ma lasi adesea, in cap doar cu idei, esti constienta sigur, ca te iubesc prea mult dar n-am intotdeauna puterea sa te-ascult, sunt cateodata sec sau plin de suparare dar tu ma iei in "brate", cu glumele-ale tale si cand ma enervez si zic numai tampenii, imi dau din suflet seama, ca nu-s asa puternic si ca gresesc, ca te ranesc sau ca te supar tare, apoi ma linistesc prea bursc, si simt cum mi se pare, ca mi se rupe in bucati ( si nu ma victimizez ) bucati din mine si ma arunc ca din copac cu scuze catre tine, esti incapatanata, esti rasfatata si esti atat de intepata, dar te iubesc, cu tot ce ai si cand esti dezbracata, de masca ta rautacioasa, privirea ta cea dragastoasa ma implineste, sunt fericit, si chiar esti tot ce mi-am dorit, desi esti tu "handicapata" te vrea de tot, esti minunata si faptul ca ma scoti din fire, tre' sa-ntelegi e tot iubire, ca nu ma enervez, cand stau in casa, si nici  pe cei de nu imi pasa, de ei, si stiu ca am mereu idei, cretine, bune, si-s sustinute doar de tine si-ador din tot ce am iti spun, ca te iubesc , nu, nu-s nebun, dar pot sa fiu nebun, turbat, probabil pot si minunat, ca sunt sensibil sau defect, te vreau cu tot ce-mi bate-n piept.

Asimetrie.

   Mi-am luat avans de fericire, ca viitorul e putin probabil si strig in scumpa mea nestire, ca e ceva notabil, ca e ceva ce se dezleaga-n ganduri, si ca se va cuprinde ea vreodata-n randuri, dar nu stiu cand, si nu stiu ce, nu neg nici cum , reneg de ce, si ma intreb cu pasii apasati din viata, cum pot traii cu-atat de trista fata, si totusi sa exprim atat de bine tot, e bucurie,teama,ura, e compot, compot de experiente si trairi profounde, e dor de poate noi, e dor de unde?, e totul asimetric in corpu-mi desclestat, si-n catusat in cusca-mi detestat, de tot ce aduna-ta-i in decurs de ere,cu tot ce am luptat, adesea cu himere, ma incadrez cu stima si cu haos, in gandul prea iubit numit repaos.

Defapt..

     Au trecut ceva luni de cand am scris ultima data, m-am pus din nou la masa mea de scris, dar nu e tot ce eu aveam odata, restrans in tot ce am atins?,ma-ncumet sa reneg in randuri prea multa mea visari iar atuncate, si de sunt inecat acum in ganduri, ca de eram un vis, sunt realitate, de m-am intors serios si poate inteles, de m-am intors apreciat de lumea-mi fara sens, ca iar de nu, de nu sunt numai eu, imprastiat ca o cenusa de ateu, dar zic senin, umbrit putin de fala-mi, ca sunt prea preschimbat in chiciuri si vertebre, de ma gasesc acum coloana-mi intre zebre, si cand zic zebre nu zic animale, nu zic nici trecere de pietoni, zic gandurile-mi dungilor tenebre, de ma tin treaz din noapte pana-n zori.Sunt fericit , dar totusi realista, si am momente ,da, in care poate-s trist, dar ma-ntremez cu fiecare clipa , jurandu-mi ca de-acum nu fac risipa, de tot si de nimic nu voi mai abuza , de tu imi esti blestemu-mi draga mea.

Devorator de fantezie...

                 Am scris in unele postari de palme peste corp si fata, dar am notat prea trecator exemple mici din viata, acum de-as sterge lacrimile lor, probabil nu as stii, ca intr-o zi dintr-un copil , prea ancorat in zi, am devenit nocturn ca om, si fiecare clipa, de se-nfiripa-n dragoste as intreba adica??!, nu mai sunt eu chiar cum eram si as lega cu ura , orice faptura as putea, o definitie dura, si as schimba placerea-n tot, durerea de s-ar pierde as mai taia din lacrimi curse, prezentul ce se vede, sau nu, nu as schimba nimic, oricat de mic, de trist, imi zic ca totul a fost cu un scop, nu-s norocos aici, deloc, dar rad, zambesc si-mi spun cu drag, ca sufletul de care trag, se-ntinde tot si nu exista, mi-a spus o fata zeflemista, candva ca sufletul nu este, e doar o parte din poveste, i-am spus ca-l simt si ca nu-i mort, ca rade-n mine-n al lui port, de vise, de perversitate, l-atinge-n fiecare noapte cand eu adorm, ramane treaz, se scutura-n trecut si haz, se plimba-n tot si-n viitor, iubeste si traieste-n zbor, nimicurile lui sinistre, placerile de mult prelinse, pe geamurile aburite, pe paturile oropsite, pe strigatele amutite, pe zgarieturi si buze supte, pe semnele lasate-n urma, pe suferinta ce mi-o curma, pe sfori si pe catuse rupte, adesea pe birouri mute, pe scaune si pe covoare, sunt eu sau el din mine-n frenezie, devorator de fantezie?

Doi de nu stiu..

           Eu fac ce faci tu cand faci ce fac eu, cand stiu ce stii tu si crezi ca stiu eu , ca stii ca nu stiu cand stii ca nu pot, cand poti ce poti tu , eu pot ce pot eu si zic ce zici tu cand zic ce zic eu si facem din asta ce facem mereu.M-asculti cand iti vorbesc de dragul de-a ma asculta, iar eu ascult tacit cum tu te-asculti in mintea ta, iar eu ma mint ca mint cand minti si tu ca nu mai mintea-n mintea-ti spune nu, nu mint dar nici nu pot iubi,iubind iubirea poate fi,ceva din tot ce-i adevar, adevarat graita-i tu ca-adevarata-ti realitate, e un real prezent in toate, dar iti soptesc in soapta-ti buna, ca tin la tine , nu din gluma, glumind ti-as spune ca nu tin, revin, retin apoi m-abtin sa nu ma las in asteptare, din asternutu-mi de visare, sunt visator din vis in vis si-apoi desi nu-mi e permis,imi permit singur, sigur tot ce-am scris sa il tratez cum mi-am promis.exagerand ca un artist.

Blestem.

           Sangerie esti tu luna, vis de spaima si furtuna, nori de-un negru despicat, dor de spume neinfricat,sunetul de vant din umbre, amintiri de ganduri sumbre, o, tu, praf de intuneric, pustiit de-al tau puternic, cer in lacrimi de napasta, vestitorul de nefasta, aruncate-ai tu pe mine, sa dezbraci pamantu-n sine, sa ma-ngropoi in lume dura, sa ma schimbi din tot in ura, sa rupi totul de pe mine, si din oase sa faci rime, sa le scrii pe piei de sarpe, sa le luminezi in noapte, sa le scrii cu al meu sange, sa ramana-n al tau cugent, sa preschimbi limba in ceara, sa arda seara de seara, sa-mi preschimbi inima-n dor, sa nu stie ca eu mor, sa ramana-n urma vise, lumarile aprinse, sa-mi transformi plamani-n apa, sa se duca si sa treaca, sa respire-n alta lume, sa destainuie prea bine, ochii sa mi faci in nori, sa se uite doar prin pori, si sa vada tot ce ramane, sa vegheze peste lume, sa-mi preschimbi pielea in vant sa ma plimb, sa simt , sa cant, sa imi schimbi talpile-n lut, sa se schimbe-n absolut, ce doreste mana surda , ce doreste mintea cruda, ce prescrie el artistul, poate nu reneaga tristul, iara mintea sa-mi ramana, indesata in pamant, sa ma-mprastii gand cu gand ,si sa cresc in tot din jur, sa blestem si sa injur, sa iubesc si apoi sa plang , sa ma scutur rand cu rand si apoi sa cresc din nou, dintr-un mugure erou iar de nu e cu putinta, imi mentin a mea credinta, sa raman doar eu in sine, si tot ce e scris de mine, sa ajunga intr-o lume, sa mi se zica pe nume, unde toata lumea stie, chiar de-s mort , opera-i vie.

Doar dimineata..

    Corpul nu schita nimic,inima tipa-nestire, mintea lacrima cuvinte, vocea imi era tacuta, starea mult prea abatuta,sentimentele sunt razna, sangele in vene-n spasme, tremurul din muschi transforma, orice gand sub orice forma, concentratie de sens, supradoza de exces, intonatie de rime, zac intins acum in mine, in pulbere de blesteme, indopat de mii de semne, totul hiperventileaza, inima simt ca cedeaza, creierul curge-n nestire, marginit doar de gandire, corpul tot se zbate-n viata,stai usor, e dimineata.

Torace..

              Mi-ai zis ca ma iubesti si mi-am deschis toracele, coastele le-am mutat in asa fel in cat sa-ti arat cum imi bate inima, cum sangele imi urca prin vene si bate cu tine, dar acum spatiul gol dintre coaste striga singuratate. E o camera pustie , fara sens, o camera intunecata in care nimic nu ajunge. Mi-am castigat sentinta si acum sunt liber sa nu mai simt emotii, sunt liber sa nu mai impartasesc cu nimeni ceea ce am impartasit candva cu tine. Mi-as taia fiecare os si din bucati mi-as face o inima noua, o inima rece , o inima care sa bata doar cu ura, mi-as spulbera muschii si as face o inima vie care sa fie acolo doar sa ocupe spatiul gol, mi-as face o inima din vise cat sa visez doar lucruri bune, dar golul ala ar ramane, acolo unde , tu candva, ai prins cu mana inima, ai luat-o de acolo fara sa-ntrebi  daca-as putea sa-o-nlocuiesc, cu altceva , dar tu nu ai stiut , tu nu ai inteles , tu nu ai vrut sa fie loc de altceva, voiai doar amintirea sa stapaneasca golul , doar carapacea mintii sa tina-n fraie timpul, si reusita-i doamna, sa lasi pustiu in mine, cu gandurile vietii sa ma rasfranga-n soapte si-n fiecare noapte sa imi imparti trecutul , sa-l definesti in mintea-mi, rasfrant ca altadata, sa-mi intaresti mania si ura si iubirea, ca un ansamblu fin a ceea ce imi poarta, trufasa intr-un suflet, adanca-ti mangaiere, sa stii ca tot din mine, acuma nu mai piere, reconstruieste-n golul, lasat de tine acolo, o-mparatie vasta de ura ,de frumusete rara, cum nu era-nainte de tulburele scop, care sa imi dezmierde, acuma in uitare, ce-ai fost tu pentru mine, femeie, gand, visare.

...ai crede ca-i frustrare...

                   ... e miez de noapte iar mainile ei sunt de mult legate, de bara rece , iar picioarele-i sunt imobilizate de aceiasi franghie cu care cu cateva nopti inainte imi sufocai cu grija gatul.Acum decorul e altfel, camera e imbatata de un miros sangeriu iar intunericul se naste prin fereastra goala, corpul ei tremura in linistea noptii, iar mainile mele i tineau cu interes companie, sanii goi , inrositi de la palmele greoaie gafaiau obositi in timp ce parul se aseza agalale peste ei. Abdomenul ei plin de urmele biciului aspru se onduia la atingerea buzelor mele uscate si fiecare parte din tine empatizeaza pielea mea rece. Te privesc cu ura, desi as putea sa te iubesc, dar ura e ceea ce ne leaga ce ne elibereaza toata perversiunea care te satisface atat de bine. Ai vrea sa fi libera, ai vrea sa fiu eu cel legat sa poti sa ma controlezi, sa fi tu cea care domina, dar stii ca nu o sa te las, stii ca singura parte care poate fi dominata din mine e inima mea, si iti e clar ca a ramas acolo la ea cand am alungat-o.        Asa ca noi de acum avem doar reflexia urii care ne leaga, avem doar brutalitatea care schimba pielea , brutalitatea care ne lasa semne pe corp si sange pe pat. Te-as lasa si sa vorbesti dar calusul din gura nu iti permite sa imi raspunzi, te-as fi intrebat multe dar nici macar ochii tai mari nu i mai poti controla, privirea-ti inocenta care odata ma intriga acum e dura , marcata de o existenta moarta, marcata de violenta din mintea ta, o ador . Ai vrea sa ne rupem carnea de pe noi si sa facem sex goi, cu acea goiciune din mintea noastra bolnava, ai vrea sa schimbi fiecare moment in geamat, si fiecare clipa sa-ti multiplice exagerat orgasmul, ai vrea sa nu se termine. Iti dau calusul de la gura doar sa te pot auzi cum tipi, cum strigi cum gemi, asa ca te lovesc cu dosul palmei peste fata ta mica , te doare , iti place, gemi indecisa asa sa iti strangulez gatul cu mana-mi mare in timp ce-ti sarut sanii goi care deabia mai respira, gemi din nou, un geamat sufocat, un geamat de placere abrupta, te las sa respiri cat sa intru in tine cu putere , sa te aud cum tipi.

               TACI, nu vreau sa te mai aud , te dezleg sa te las sa te agiti , sa te las sa iti intinzi rimelul , sa iti plangi lacrimile, te intorc cu spatele spre mine si te mus cu putere de omoplat , acum nu mai tipi, iti musti doar buza pana sangele ajunge pe cearceful alb de pe pat, te lupti cu tine sa rezisti, te lupti sa faci fata placerii, in timp ce parul tau se intinde in mana nea strigand sa ma opresc, nu o sa ma opresc iti place, sunt in tine , sunt al tau in timp ce tu imi aparti intru totul, Te-ntinzi pe burta, iar dintr-un moment de slabiciune ma conformez dorintei tale, iti prind din nou gatul cu mana stanga in timp ce mana dreapta iti loveste o parte din fund cu putere, ai tresarit...

Destinatie de momente..

             Sunt devorator de vise , destinatie de demoni si momente, sunt trecator prin soapte , dar cand te vad sunt mic , te vad mereu in treacat  si nu stiu ce sa-ti zic, e grav ca sentimente nu sunt in gravitatie, dar cand zambesti m-alearga adesea o senzatie, nu e nimic din teama, nu-i vorba de iubire dar ochii tai exprima , prin gene , nemurire, si sa revin la zambet iti spun fara de frica , ca e perfect adesea cand starea mi se strica, de-l vad parca ma bucura, din tot ce-nseamna suflet, ma redreseaza-n zambet , timiditate-absurda, ma chinui sa n-arat desi stiu ca imi place cum chipul tau frumos , mi-aduce pace.
             E sec ce spun acum, si nu incerc din culpa sa iti explic in vorbe gandirea mea prea supla, dar e confuz momentul si mi-e mintea confuza, si nu ma dau la tine, nici nu o scriu ca scuza, sunt doar putin, putin mai mult, doar incantat aici ca sunt, si nu incerc , exprim sincer din mine, sunt incantat peste masura ca sunt contemporan cu tine.

Revarsare de stres..

     

                1. Pergament de sange

        Prevesteau o poveste in timp ce cantau cu patos toata euforia in mine, erau mereu in tremur, mereu in actiune , scriau pe pereti fiecare litera pe care o visau seara si compuneau in cea mai buna muzica fiecare bataie a ei, alegeau fiecare cuvant cat sa se potriveasca si o descriau de fiecare data cand intrau in camerele ei purpuri, i colorau cu rosu fiecare treacat si fiecare vis il loveau cu incantare , in timp ce ele batau tobele de victorie la fiecare suflu, fie rosii , fie albe incetineau , nimiceau tot ce era strain oferind viata.Multumesc venelor.

                2.Tu ce-mi dai senzatii

        Iti aduci aminte cand ai simtit prima data aer? Te-a atins , te-a infiorat , te-a cutremurat dar ti-a placut noul ce-l simti, te-a ingandurat fiecare atingere a oricarui lucru, te-a imbarbatat fiecare atingere a unei femei, te-a facut sa iti schimbi aspectul fiecare raza de soare. Ai inteles fiecare vers care iti facea "pielea de gaina", fiecare senzatie nou, fiecare lacrima pe care o scapai si o lasai sa iti ude tenul tau simplu.Tu , care imi ti tot universul aproape , tu care sa ma lasi sa te privesc atunci cand vreau sa ma vad, cand simti prin tine tot ce vreau sa simt eu .Iti multumesc piele.

....

       

Presupunere..

             Ma joc deschis din priviri cu fiecare persoana pe care o vad, si-apoi revad in ei alte persoane , sunt fete, zambete sau doamne, dar eu sunt trist , si da mi-e foame , de o curiozitate fara limite , sunt plin in implinita-mi minte, de tot ce vad , tot ce observ, sunt prea satul sa tot alerg , prin tot, prin toate si prin ele, prin mintile pustii sau grele, dar presupun ca intr-o zi , o alergare de va fi, va fi spre tinta , spre un tel cum alergam candva spre el, spre telul ala ma refer , azi scriu fara de presupus, scriu totul fara puls, fara creatie si plans, fara speranta de-un raspuns.


         
            Atat de as avea a spune, as respira dupa un nume.

       Un nume care sa insemne, ceva din propriile blesteme, sa ma renasca intr-un el, un nume simplu, un scop fidel, un nume care fara teama , sa il rostesc in mintea-ti doamna, sa il rostesc cu-atata viata, de iti preschimba a ta fata in tot ce-a insemnat lumina, si ochii tai fara de vina sa-ti straluceasca prea puternic, din timpul scump si prea vremelnic, pana-n puterea batranetii sa iti raman destinul vietii, destin din pace de razboi , sa fim un nume amandoi.

Dar presupun din nou meschin, ca tot ce scriu aici din chin , o sa ramana scris in timp si o sa vad daca ma schimb ori o sa vad aceasi fata, in fiecare dimineata, o fata trista, dar vioaie, o fata vaga, cunoscuta , o fata sincera tacuta, intr-o oglinda prafuita,, intr-o camara ponosita , exact aceiasi incapere ,in care beam canva o bere si radeam, schimbam visarea dinspre geam in fete-n toarse la perete, in ganduri tandre-n minti prea bete, prea imbatata de amor; Ramas din teama unei zile, cu gandul respirand prin aparate, ma las usor pe spate si zic sec, ca nici macar pe "eu" , nu-l inteleg

Intunericul ei a devenit lumina mea..

      Ti-as spune buna dimineata dar e tarziu si seara, ti-as spune buna seara, dar scumpa domnisoara e prea tarziu, ti-as spune noapte buna, dar tu oricum nu dormi, ti-as spune numai buna, dar totusi nu te vad, as vrea ramai cu bine sa imi citesti pe buze dar ma gandesc cu groaza cum ganduri fara bluze, alearga goale-n minte, pasesc in intuneric dar ele simt placerea , parfumul de feeric, e periferic gandul ca as putea sa-ti zic, orice imi vine minte, ma crezi, nu iti explic, nimic din ce ramane , patruns de adiere, as potrivi decorul spunandu-ti hai la bere, dar vremea noastra nu e, ramasa in suspans, e timpul care pleaca , probabil ia avans, nimic nu se intoarce , din negru la lumina, dar tu  cu chipul orb si vocea surda imi ti de cald in noaptea cruda, cand adorm mut, gandind la tine , astept putin, astept ceva , cand din trecut, devin prezent , sunt eu, e ea, statut in timp ramai cu fast din intuneric, lumina mea.

Avans de vise - un eu perfect pentru o ea

           Aseara mi-am luat un avans de vise cat sa nu mai visez pana la sfarsitul anului, le-am visat pe toate intr-o noapte sa pot dormi linistit, sa pot sa inchid macar o clipa ochii ce mi se scurg in cearcanele negre acoperite de sticla ochelarilor, sa pot sa imi odihnesc sufletul macar pentru o noapte fara sa ma trezesc oftand, fara sa ma mai dezamagesc in fiecare dimineata , fara sa mai plang in sinea mea dezlegand fiecare amintire din corp.
     Mi-am propus sa am macar o noapte fara nici un fel de gand, o noapte sa respir in mintea-mi plina de neplacere si dispret, in mintea-mi mahnita de tot, in ura in care fierbe fiecare gand, sa golesc lichidul gandurilor mele sa iasa la suprafata linistea .Sunt satul de stat noapte pana tarziu sa analizez fiecare zi , fiecare moment , fiecare amintire, fiecare clipa de cand ai plecat sau dinainte de asta, sa incetez sa vorbesc cu tine , sa incetez sa-ti vorbesc de parca m-ai auzi, de parca ai putea vreodata sa ma intelegi, sa ma opresc din a te iubi, sa incetez sa-mi mai aduc aminte de tine. M-am trezit ametit, debusolat, mahnit am refulat in cateva minute inainte sa deschid ochii de tot , toate visele avute, te-am visat din nou , pentru ultima data , erai aceiasi tu, totusi schimbata, te-am ignorat , te-am blestemat si te-am lovit cu ura, dar tot veneai, veneai spre mine, din fiecare lovitura , zambeai mai mult, zambeai mai larg, zambeai mai fericita, dar m-am trezit din vis apoi si-am inteles, ca s-a sfarsit , ca am trecut peste, rasare soare printre creste si-acum sunt plin , de fericire , de implinire , dar sunt regret in profunzime dar nu te-astept , sunt singur dar asa-i corect, asa cum sunt , sunt linistit,am fost ceva ce mi-am dorit , am fost si voi mai fi candva un eu perfect pentru o ea.

Tac..

                Tac, ma umplu de idei si fac, cuvintele mi le imbrac , in alte clipe , iara tac, sunt realist cu tine-mi plac, senzatiile ce imi trec prin cap, si fac ideile sa-mi zburede,atac, fiecare parte din tine , si zac , ca un nebun ma leg de corpul tau si trag, cu pasiune si putere fara leac , iti plac, te-atrag cum pot fara sa-analizez , incap , in mintea ta si corpul ti-l dezbrac, ma rascolesc cu sani-ti goi si fac, din unghii pielea-ti e plina de lac, si zgarieturi adanci in tine sap, apoi ma rascolesc in respiratia ta , senzatia care stim ca va urma , atingere-a nu e de catifea , si palma-ti inroseste pielea ta , iar dintii mei fac carnea sa iti tremure, iar pulsul meu in tine sa cutremure, fiecare seperanta care ne atinge, atunci cand corpul meu in tine-mpinge, cand ritmul de miscari apasa tare , adanca si perversa apasare, a gandului care se naste-n mare, sa ne uneasca-n pasiune , doare , doare si e durerea care leaga , o legatura care sa-nteleaga , ca geamatul placerii lasa-n urma , un semn marcat pe corpul fara dunga , pe corpul tau perfect fara pacat, de corpul meu subtire apasat , de perna ce se strange-n a ta mana, iar ughia ce-n spate se aduna , tasneste sange in miros de sex, ma opresc si-ti zic Buna.

Atac pe cord..

       Am incetat de mult sa ma mai gandesc la ceva , topeam scaunul gol atins de tine , ma intrebam nebuneste de ce se intampla asta , stiu scopul , stiu tinta dar totusi de ce nu e locul , stiu de ce se intampla , spune-mi nu ma lasa asa.Nu ma lasa mut, nu ma lasa in gandurile mele, distruge tot ce am in minte si recreaza totul de la zero, intelege-mi starile ca si cum ar fi ale tale, ma rog de tine , cea care imi unesti viitorul in trecut si imi arunci prezentul in nonsens.Muta, esti muta , de ce taci, de ce nu zici nimic, de ce ma lasi sa cred ca sunt al nimanui, de ce ma faci sa cred ca mintea-mi este stearsa , de ce ma ti acasa-n agonie, de ce imi zici sau nu imi zice, ce-mi place mie, ce-ti place tie sau ce lipseste, de ce ai incetat sa imi mai scrii poveste, poveste de amar, poveste de jelire, poveste de-ntuneric intruchipand iubire, zic gata imi ajunge , ca inima nu mai pompoeza sange, si creierul ramane in visare, nici nu mai doare, nici nu mai am rabdare , am incetat cu calmul din schimbare sa strig, sa ma ridic din vocea mea pustie, senil, umbrit candva de gelozie, de timpuriul plans al diminetii, de noptile din regasirea vietii, de-acidul sucului gandirii, de planul sec al nemuririi, atatam zis si m-am oprit, din simtul meu desavarsit de a vedea in tot o umbra, de amintire, zambet, sumbra, ma-nchid in inima-mi tacuta si-ti zic din nou, nu mai sta muta, ci uita , uita tot ce-a fost, uita si ce va fi, si-atunci cand va veni o zi, tu , tu vocea mea din propria-mi minte sa-mi spui atunci cine te simte, si ce te-a iubit vreodata si te-nteles acum , esti moarta, o sa-mi semnezi un testament, sa-ncerci sa ma menti atent, la tine si la tot ce ai , si o sa-ti zic sa taci, sa stai, sa ti alegeri pentru tine sa incetezi sa-mi spui in rime cat de frumos e totu-n jur, cum ca-s fara cusur, o sa te-atac , sa te rapun sa intelegi ca-s cel mai bun.

Contrast de nonsensuri...

       

                   Te-am asteptat mii de secunde, sa-mi umplii fiecare scop si sa-mi aduci parfum in viata si vis de noapte , sa ma-ngropi, din purul egoism din mine , sa schimbi cuvintele-n cantare, dar n-ai venit si stiu prea bine, ca nu te-am asteptat pe tine, dar inteleg ca-n stropi de vise, nu erai tu ,paruse-mi-se , ca tot ce am visat in noapte, erau doar pori de soapte, nu-mi pare rau, imi este bine, mascat de miile de rime, de sutele de versuri crude, cand ma-ntrebam ,oare "m-aude?" , nu mai e vorba de speranta, o am , o simt , ma tine-n viata, e vorba strict , doar de iubire, o am si creste toata-n mine, imi tine zampetul pe buze, imi tine cald in loc de scuze si schimb , hainele de cuvinte, schimb tot ce tin in minte, cu soapte noi, si ganduri noi, si fara noi, sau fara doi, raman doar eu-l implinit , raman cu tot ce mi-am dorit , fara regret si fara teama, am transformat perfectu-n drama.