Torace..

              Mi-ai zis ca ma iubesti si mi-am deschis toracele, coastele le-am mutat in asa fel in cat sa-ti arat cum imi bate inima, cum sangele imi urca prin vene si bate cu tine, dar acum spatiul gol dintre coaste striga singuratate. E o camera pustie , fara sens, o camera intunecata in care nimic nu ajunge. Mi-am castigat sentinta si acum sunt liber sa nu mai simt emotii, sunt liber sa nu mai impartasesc cu nimeni ceea ce am impartasit candva cu tine. Mi-as taia fiecare os si din bucati mi-as face o inima noua, o inima rece , o inima care sa bata doar cu ura, mi-as spulbera muschii si as face o inima vie care sa fie acolo doar sa ocupe spatiul gol, mi-as face o inima din vise cat sa visez doar lucruri bune, dar golul ala ar ramane, acolo unde , tu candva, ai prins cu mana inima, ai luat-o de acolo fara sa-ntrebi  daca-as putea sa-o-nlocuiesc, cu altceva , dar tu nu ai stiut , tu nu ai inteles , tu nu ai vrut sa fie loc de altceva, voiai doar amintirea sa stapaneasca golul , doar carapacea mintii sa tina-n fraie timpul, si reusita-i doamna, sa lasi pustiu in mine, cu gandurile vietii sa ma rasfranga-n soapte si-n fiecare noapte sa imi imparti trecutul , sa-l definesti in mintea-mi, rasfrant ca altadata, sa-mi intaresti mania si ura si iubirea, ca un ansamblu fin a ceea ce imi poarta, trufasa intr-un suflet, adanca-ti mangaiere, sa stii ca tot din mine, acuma nu mai piere, reconstruieste-n golul, lasat de tine acolo, o-mparatie vasta de ura ,de frumusete rara, cum nu era-nainte de tulburele scop, care sa imi dezmierde, acuma in uitare, ce-ai fost tu pentru mine, femeie, gand, visare.