Te-ai speriat si am vazut ca asta s-a intamplat, am simtit cum m-a mustrat esecul cuvintelor prea dure, nu dure , cuvinte mari , cuvinte adanci , prea multa exprimare libera, prea mult entuziasm !
.. De ce? ...
De ce reactionez asa cand imi place ? ; esecul tariei mele slabe, Nebunule, strig la tine , la cel din mine descatusat de inhibitii , de emotii , nu simt nimic decat ura si regret , sunt realist , inconstient, ca abuzez de cuvinte in diferite forme si scriu cu sete si cu foame de metafore si comparatii, scriu cu sange din mine fiecare litera , fiecare silaba o arunc cu parti din mine, si lovesc in tinte clare , cuvinte dure, transform ganduri in trairi si senzatii in simtiri, rascolesc momente bune , ma joc , ma hazardez ca un ateu intre religii , si analizez pana la cel mai mic detaliu , si-apoi ma pierd;Pe mine , de mine, de cei din jur.
...sunt iar incapabil de emotie , dar mintea-mi e emotie, nu sunt lucid , nu-s visator, sunt eu intins, "mort" pe covor.Respir , dar nu din exterior, simt tot dar nu din interior, alerg din nou prin mi de fete, cu gandul pur ca-o sa existe, intre vise, ceva, ce cred eu pare-mise!
Atat!
