Speranta.

                  Ai infasurat dragostea in staniol , i-ai facut 3 gauri sa respire , sa fi sigura ca nu-i pierzi pulsul pana la finele gandurilor tale , ti-ai luat inima in dinti si ai inceput sa alergi ca o nebuna prin viata tuturor.Esti amuzanta , tu speranta cum crezi ca poti sa ti sub gija ta tot ce are vlaga .Esti sadica si egoista cum ne ti pe toti la zid , si ne reculegi ca pe niste grane picate pa campul inca ud de la ultima varsare de lacrimi a norilor.Ma amuzi de fiecare data cand imi vi in minte si-mi spui ca o sa fie bine , esti ipocrita , esti trista cand faci asta , stii ca binele tine de noi nu de tine , dar tu il ti revigorat in fiecare clipa prin tot ce atingi.Esti trista speranta , ca vorbesti ca o clarvazatoare in noi si ne ghidezi la limita subzistentei psihice de fiecare data si cum ne imparti in categori in functie de cat de puternica pari ca esti.Esti trista speranta.

Metafora de seara..

  Pe bolta cereasca zambeau stelele una la alta , cu ochii inlacrimati de zambete , iar luna le veghea cum orice mama isi vegheaza copii.Negrul umplea de culoare restul cerului iar pale de lumina coborau peste ei.Erau amandoi intinsi pe spate in iarba proaspata privind lung catre zarea ce oprea soarele ca o bariera a timpului.Era un apus integru , se vedeau urme de lumina intr-un rosiatic-portocaliu ce-ti incanta atat de mult privirea.Ea intoarce privirea spre el cu o licarire plina de dragoste , de parca timpul s-a oprit in loc doar ca ea sa poata privii catre el cu tot ce avea ea mai de pret , sufletul ei, rostind cu patos :"-ai observat ca suntem doi oameni cu aceiasi umbra? Ca atunci cand mergem impreuna pe strada lumea amuteste vazandu-ne doi cu o umbra? De ce oare?"El tacut , privind catre apus , ofteaza dulce si i sopteste, intorcand usor capul catre ea, atingandu-i urechea cu buzele :"Noi, iubita mea , daca n-am avea trupuri am fi o persoana , umbrele noastre de la inceput au inteles asta si s-au unit intru totul.Avem aceleasi ganduri , aceleasi sentimente, aceleasi dorinte si sperante , acelasi tel , aceiasi viata , doar corpurile ne despart de aceasta uniune magica." Ea uitmita de ceea ce el i-a spus se intoarce sarutandu-l energic , isi ridica privirea catre cer din nou si spune:"Te iubesc si te urasc ca intr-un muzical mut si esti tot ceea ce as fi visat vreodata, esti al meu." , apoi l-a sarutat din nou si si-a pus capul pe pieptul lui.El imbratisand-o cu tremur , i-a spus cu drag :"Si eu te iubesc ."Au tacut cateva momente , timp in care umbra lor tremura la adierea fina a vantului.
            Cele doua frunze de pe tulpina trandafirului , au adormit in acea seara pe iarba inmiresmata ca si cum ar fi fost ultima lor seara impreuna, oftand si tremurand din cand in cand la cate un vis.

S.S.A.

                Si-a adus aminte ca statea rezemata cu capul de peretele rece si recita dintr-o carte veche , a carui titlu nu se zarea deloc , am prins cateva initiale SSA , nici acum nu stiu ce inseamna .Am incercat sa descifrez ce spunea acolo in mormaitul ei lasciv dar nu am reusit .Am desprins clar cateva cuvinte , care oricum le asezam nu aveau nici o noima.La un moment dat a tresarit brusc si mi-a aruncat o privire , de parca i descifrasem misterul .am schimbat repede privirea de la ea si am vazut in coltul camerei , cum atarna parca din instinct un candelabru de perete , de un gri pal , aproape aprins.Lumina lui verzuie mi-a adus aminte de acele lampi pe care le punea bunica in noptile de Craciun in fata casei , de parca doar la noi era Craciunul.M-a distrat putin peretele mucegait pe care era aruncat candelabrul acela , rememorand bucataria vecinei mele , care se vaita mereu ca da cu var dar tot e mucegai.
          A fost liniste cateva momente apoi ea, si-a schimbat privirea desi se zgaia cu ochii ei mari la mine de ceva vreme , si mi-a spus cu o voce calda."-de ce tu?".am amutit , neintelegand ce vrea sa-mi spuna , am masurat de cateva ori camera mica in care ne aflam , descoperin cu seninanate sute de carti prafuite si cateva obiecte facute de ea aruncate intr-un haos dragut.I-am raspuns cu jumatate de voce:"-de ce eu?!.in continuare suprins de intrebare.A zambit si mi-a aruncat din suflet cateva cuvinte :"-de ce tu ai reusit sa vezi ceea ce nimeni nu a apucat sa vada , si de ce tu ai facut posibila deschiderea mea in fata ta?".Am tacut din nou si am incercat sa schimb subiectul , nu am reusit si timid mi-am contopit privirea cu a ei si i-am spus:"-pentru ca eu te plac la fel de mult cum iubesti tu singuratatea , si te inteleg la fel de bine".A ras putin isteric si apoi mi-a spus , se vedea cum i straluceste fata si cum buzele se roteau pe fiecare cuvant pe care il spunea,:"nu sunt suprinsa , ca tu esti acel om, sunt surprinsa ca existi totusi, am citit despre tine undeva dar nu-mi aduc aminte unde",moment in care a rafoit usor cartea si a continuat:"-am gasit aici am citit , e un capitol intreg despre tine " apoi , s-a intristat brusc si mi-a zis ultimile cuvinte :" e fascinant ca nu existi".

Amort?!

             Amort!?E amuzant , asa ma simt apoape in fiecare zi , si imi place , imi place al naibii de mult sa fiu asa.Sunt intrebat de multe ori ( va mint , chiar zilnic), ce e cu tine , esti bine , pari cam palid , s-a intamplat ceva ?!. Rad in sinea mea si raspuns ipocrit de fiecare data cu acelasi raspuns sec :"Sunt obosit".Nu am confortul necesar sa explic la 50 de persoane acelasi lucru si sa fac mari eforturi pentru a putea satisface nevoie tuturor de a stii ce se intampla.Ce ma uimeste totusi ei ca raspunsul ala sec pe care il dau , i multumeste dar nu i ajuta , se vede pe fetele lor ca nu i incanta , dar se prefac de fiecare data ca inteleg sau efectiv dau din cap aprobandu-mi spusele. Odata ajuns acasa in solitudinea mea tampa , ma deschid ca o floare de lotus catre mine , si ma analizez cu toata critica necesara , aducandu-mi moralul la nivelul optim.Am amuza mult de tot faptul ca am momente in care parca imi cobor atat de mult nivelul pana in punctul in care obrazul ar atinge pamantul si pun usor urechea ascultant vocea celor din alte lumi.(o sa credeti ca am inebunit , dar e doar ceea ce credeti voi), excluzand misoginismul , ma redescopar in momentele alea si imi dau seama ca nu mi-am testat suficient limitele , si ma reconstruiesc din nou ca un joc de lego din parti surde si parti mute , din parti vizibile si parti ascunse, pana o sa devin probabil acel om simplu cum mi-l imaginez deja.Ce pot sa banuiesc este faptul ca daca ati parcurs parti din ceea ce este scris pe blogul meu a-ti constientizat ca urma de resentiment din ganduri a disparut apoteotic , intr-o urma de fraza scrisa aici in ultimul rand.Aveti dreptate , da aveti dreptate nu am ajuns la ultimul rand , sunt constient ca oricum o sa cititi pana la ultimul rand doar pentru a afla unde s-a oprit urma mea de dramatism si resentimente, sau daca nu o sa ajungeti acolo sunt din nou convins (sa se observe nesiguranta ), iar ma amuz cand scriu asta, ca rolul meu nu e de a va binedispune , e pur si simplu un gand aruncat anapoda pe o pagina goala , ce se destainuie in fata voastra transparent ca o pala de apa.Redeschid ultimul rand si va spun cu drag , ca parea distructiva s-a pierdut odata cu timpul , si ca am reusit sa ma recristalizez in ceea ce sunt acum , si ca orice urma de neliniste si tragedie , a ramas indoctrinata in vena ultimei scrieri din prima fila a anului deja scurs.Inchid acum in acelasi mod :


          Ating ca o pasare destinul de foc si ca un monstru sacru scriu cu sange , atunci cand noaptea ajunge si lumina se pierde in umbra , o sa ramaneti voi si vorba o sa ajunga , deci cred ca ochiul deschis din clipa asta se racoreste in viata ca ne-nsemnatul dor , dar merg in alte clipe in alte parti ascunse si va consider demni sa ma descoperiti! (Imi cer scuze pentru gradul ridicat de autostima si pentru nonsensul scris mai sus , dar imi asum cu mare vina , tot ce am spus)!

Crima..

           Se asternea cu nerabdare toamna si copacii deja colorau decorul intr-o panza rosu-aramie , precum paloarea sangelui.Era 7 septembrie 1894 si in jumatatea camerei intunecate se zarea printre unmbre , usor reflectate de becul aproape ars de afara o mana , usor crestata cu um semn ciudat aratand spre usa.M. a intrat cu grija , crezand ca nu era nimeni in camera , deschide brusc mana in care tinea cana lui verde , cana obisnuita de cafea si tipa sec "Ajutor , sa cheme cineva politia.A. din spate , tremurand intreaba cu jumatate de voce ce s-a intamplat.M. cu un tremur brusc in voce , aproape plangand a zis: "mi-au omorat sotia , nenorocitii.".
               Alice statea intinsa cu picioarele incruscisate  intr-o balta de sange.Parul ei blond , era intins , aproape ironic in forma unor raze de soare , iar buzele ei balteau de rosu ,  trupul i era imbracat intr-o rochie alba , lunga pana peste glezne , cu un imprimeu  cu trandafiri in juraul sanilor ,un crem deschis apropiat de alb , am banuit ca de la faptul ca erau mereu atinsi de ea , de sotul ei , concluzie proasta luata de mine afland ulterior despre ce era vorba.(asta va zic alta data).O bretea de la rochie era trasa peste umarul drept lasandu-i la vedere o parte din sanul voluptos alb ca laptele.Ochii ii erau deschisi ca si cum  l-ar fi privit in ochi pe asasin si si-a varsat sufletul in el , era metaforic , era primul cadavru pe care-l vazusem si m-a fascinat atat de mult incat am inceput sa scriu carti despre asta , revenind la victima noastra , avea pe obrazul drept acelasi semn ca pe mana , eram convinsi ca e marca titularului, era un hexagon bine delimitat de niste umbre ca si cum ar fi incercat o sculptura dar nu a reusit cu un F intors in interior. M-a intrigat mult semnul , si sincer va zic ca nici criminalul nu a stiut ce inseamna .
          Locul mocnea a fum de tigara si a sange statut, iar singurul bec care ne ajuta sa vedem mai bine era si el orb.Am urmarit fiecare detaliu al camerei , si am observar ceva ce mi-a dat de inteles cum s-a intamplat totul...Era..

Si acum are totul sens...

        Ai rememorat clipe din viata ta si ai ajuns la concluzia ca esti EGOIST, prea egoist sa vezi mai mult decat pe tine , ai ajuns sa dai din versuri si rime , in texte cretine , impertinete dar crezi ca e absolut necesar sa faci asta in fiecare zi , in fiecare clipa mizera a imaginatiei tale.Ai descoperit recent ca iti place tot mai mult lumea , tot mai mult viata , ca esti atras de persoane asemanatoare cu tine , ca ai multe lucruri in comun cu toata lumea atata timp cat coexistati in acelasi univers mai mult sexual decat real , mai mult sobru si macabru decat alte peisaje luminate de seninatatea clipelor frumoase , ca imaginea pe care o creezi e imatura si sumbra...esti un PROST .
             Magnitudinea dilemei pe care o ai zi de zi sti clar ca se termina in senzatii tactile si ca orice placere trupeasca iti satisface pofta morbida de carne , de femeie , de orice femeie iti apare in cale , si esti constient ca acum a aparut ea si ca placerea ta carnala nu poate lupta cu placerea interioara si ca , se dezvolta in senzatii si sentimente diferite de starea pe care ai avut-o in ultima perioada .Ti se pare atractiv ca nu poti ajunge la ea , desi arunci orice idee ca in cusca unui leu stiind si vazand ca o musca , observand fiecare gest sau privire pe care ti-o arunca.Esti constient ca nu o sa fie a ta sau cel putin nu acum , dar stii ca trebuie sa lupti pentru ceea ce stii ca vrei si stii ca poti sa ai , esti mascul, ademeneste-ti si cucereste-ti prada.Te amuza felul in care se ataca de fiecare data si e detasata de ceilalti si de tot ceea ce se intampla in jur, stii ca si ea te asteapta si esti sigur ca asta vrea si ea , dar nu stii de ce , nu stii ce i-a placut , poate ca semanati?!sau poate ca.. alte dileme zilnice care nu duc la nici o rezolvare si este ferm constient de asta , si tot nu-ti pasa?! stii de ce nu-ti pasa pentru ca o placi si o vezi mai mult decat un materilal cu care ai face sex , sau ti-ai umple cu putere, cartea din mintea ta in care predomina sexul si placerea ta bolnava.Iar esti orb?Iar ai in minte iluzia unei fade remuscari ?!
              Trezirea spune impaturirea mintii tale , ai un reflex bun si o defensiva geniala , de ce continui sa te feresti de asta sau sa nu-i dai importanta ?! Evident esti singur si incepi sa intelegi ca asta nu e o solutie..Ca de cativa ani tot te lupti cu umbre care-ti trec prin pat fara sa reti nume si nici un semn caracteristic , sunt trupuri oarbe care-ti ofera ceea ce vrei , prostindu-le atat de usor ..Stii  ca asta-ti place si ca asta vrei?! Eu sunt sigur ca aceea care a ajuns in punctul in care ti-a daramat acea credinta poate sa fie mai rea ca toate celelalte?! Incearca iti zic ...te bat la cap de cateva zile bune cu asta ..Doar stii ca instinctul cel din tai nu da gres..Incearca sau trezestete , drag prieten!

Strop de veghe..

        Albastru pur al cerului se racorea in ochii tai cand te-a vazut prima data , mi-a spus cu seninatate el .A adancit misterul in clipa in care l-am intrebat cine esti , si a inchis usor din ploape , lasad doar un strop de licarire, mi-a raspuns tacit "Oricum nu o stii , si stii asta deci nu ma intreba" , obraji ii erau rosii ca focul iar gura intredeschisa murmura oricum ceva fara noima , ma gandeam.A incercat sa iasa din camera , mascand faptul ca s-a rusinat la intrebarea pe care i-am adresat-o, dar l-am prins de mana si i-am spus :
          - "nu face greseala pe care si eu am facut-o nu fi orbit de limitarea pe care mintea ti-o pune , spunei ce simti si chiar daca nu-ti raspunde in aceiasi forma macar stii ca nu a fost sa fie."a tacut cateva secunde si mi-a spus cu un zambet ironic.
           -"ai incercat si tu candva dar nu ti-a reusit , si daca tie nu ti-a reusit eu de ce as razbate unde tu nu ai izbutit.".M-am amuzat putin ,apoi mi-am adunat toata seriozitatea pe fata si i-am spus:
           -"Sunt absolut sigur ca felul in care i vei transmite tu starea si emotiile tale vor depasi cu mult vrajeala ieftina pe care i-am intins-o pe tava eu ca un animal in calduri ce eram pe vremea aceea.Fi sincer cu ea si o sa fie a ta". Putin tulburat de ceea ce i-am spus , si-a lumitat privirea si mi-a zambit subtil.
           -"o sa fac ceea ce mi-ai spus ,deja am increderea ca o sa reusesc.Iti multumesc pentru optimismul tau nebun".Am aprobat dand din cap l-am salutat si am plecat.Am deschis ochii si m-am trezit singur vorbind ca un nebun cu mine.O Doamne ! Am ramas din nou surprins de momentul inedit oferit mie de catre mine.

             Am derulat povesti prea multe cu prea putine cuvinte , m-am abtinut sa nu starnesc nici presupuneri , nici replici absurde , nici comentarii de prost gust.Iti multumesc ca m-ai tinut reunit in tine, i spun sinelui , aprofundand fiecare miscare pe care urmeaza sa o fac.

Miez de nuca..

               
             
            Simti cum trece vantul printre gandurile noastre si cum placerea de a recunoaste micile zgomote care ne fac sa tresarim se scurge in clipe lungi de neuitat? Iti aduci aminte de clipele copilariei cand orice lucru marunt te facea sa zambesti , cand vedeai o pasare ciripind , un izvor susurand , cand muscai cu pofta dintr-un mar pe care uitai sa-l speli , cand statea in iarba cu orele numarand norii si comparandu-i cu orice iti treaca prin minte , iti aduci aminte noptile in care priveai stelele in acea linsite profunda si cum asteptat sa rasara luna pe cer sa se faca lumina in acel intuneric profund.Cum admirai fiecare raza de soare pe care o simteai pe pielea calda si cum fiecare floare pe care o miroseai emana acel parfum dulce al copilariei? Iti aduci aminte cum dimineata cand te trezeai simteai miros de clatite sau de prajituri si cum in preajma sarbatorilor simteai in aer acea mireasma de sarbatoare?Iti aduci aminte cand ai mancat prima data nuci si te-ai murdarit pe maini atat de rau incat nici cu zeama de lamaie nu ai reusit sa te cureti? Iti aduci aminte cum a fost prima oara cand ai desfacut un ou Kinder si te-ai bucurat cum doar un copil se poate bucura de surpriza gasita si cum desfaceai cadourile de sub brad crezand ca Mos Craciun le pune acolo? Cum asteptai sa vina iarna sa iti iei sania si sa zburzi ca un nebun prin zapada fara teama ca o sa racesti sau ca te poti lovi? Iti aduci aminte cate de curajos erai in copilarie si cum nu iti era teama de lumea cea mare? Crezi ca daca retraiesti acele vreuri in minte nu te fac iar copil? Deschide ochii si uitate in jurul tau , lumea s-a schimbat dar amintirile raman in minte si in suflet , lucru care te mentine tanar mereu si reinventeaza in fiecare zi parti din tine , reintregeste copilul care traieste in tine si care te face sa zambesti de fiecare data cand iti aduci aminte acele clipe.Si daca nu iti aduci aminte, si daca nu zambesti inseamna ca nu ai trait momentele acelea si copilul din tine a ramas doar o urma .Zambeste!

Maturizat timpuriu..

        M-am regasit ca un nebun in aceasta lume si am scapat de cusca din care eram captiv , sunt liber , liber ca un fulg de nea in adierea vantului si ma simt matur si sincer ca in prima zi din viata.
sunt uimit de felul in care cei din jur nu constientizeaza trecerea timpului si ca cele mai neinsemnate lucruri trec pe langa ei ca apa peste pietre, e pura tragedie sa nu intelegi lucrurile neinsemnate si micile remuscari ale timpului sa nu le iei in seama. Sunt convins in sinea mea ca marginea prapastiei s-a indepartat de mine si sentimentele mele s-au racit si inima mea trece nepasatoare pe langa atatea suflete ce i-ar putea aduce fericirea.Dar nu e necesar! Insist ca nu e necesar sa reintregesc parti din mine in sufletele chipurilor pe care le vad zilnic, temporar sau permanent , sau le zaresc adesea in poze si clipuri.Sunt nascut sa nu mai gust din siguranta relatiilor si sa caut din copilarie acea chimie , acel "lucru" pe care lumea il considera evident in lumea asta.Sunt fericit cu mine si cu escapadele mele tandre , dar lipsite de insemnatate si stau cu gandul impacat ca as putea continua povestea vietii mele in aceiasi forma nosalanta si plina de un ireal fantastic. Expresia misogina si aroganta pe care o maschez de multe ori cu un zambet tragic pe care nici ochii cei mai ageri nu o depaseste si totusi sunt eu un sincer om..