Am intalnit un geniu...

Ciudat!?

Din tot ce sunt nimic ramane...

Din tot ce sunt nimic ramane ,
Ca-s eu ca om sunt ca oricine,
Cu ganduri ,vise si nevoi,
Sunt om si eu cum sunteti voi


Am si eu suferinte si necazuri,
Am zile cand zambesc si eu,
Cand plang si sunt si alte cazuri,
Cand rad , si zbor precum un zmeu

Clipe de intuneric...

Negru,culoare dominanta de tacere,

Trecut din umbra ce strabate ere

Iluzie,dar sentiment de ura

Clipe de intuneric in lumea asta pura.

Rosu,culoare dominata de tristete,

Atata sange incununat in fete,

Senzatie de basm intr-o maniera dura
Clipe de intuneric in lumea asta pura.


Roz,culoare dominanta de lumina,
O fericire ansurda dar zambet fara vina

Numai iubire-i rozul,privire care fura

Clipe de intuneric in lumea asta pura.

Sa revenim...

Toata ziua m-am chinuit sa scriu ceva pe blogul asta infim, nu am pic de inspiratie , nu-mi vine nici macar o idee acceptabila, nu buna, acceptabila, m-am uitat pe foaia asta goala si ce crezi ca mi-a venit in minte , ce-ar fi sa scriu despre faptul ca nu am ce scrie, e banala chestia asta  dar totusi ,asa simpla cum e poate o sa o citeasca cineva ( iar gandeste mult asta de scrie :| )...Ma opresc din 5 in 5 minute cautand cuvintele necesare, pentru a le imprastia intr-o forma usor de inteles , parca fac un fel de carte pentru copii si nu mai stiu numele personajelor:)...totusi as crede ca e vorba de un real succes aici , o chestie demna de bestseller-uri , sa aduci in fata cuiva o chestie care in esenta nu inseamna nimic , sau cel putin e prea comuna ideea ca poti face ceva din nimic .Aruncand o mica privire spre starea mea inca iluzorie , descopar ca desi strabatut de multe sentimente , nu ma pot axa pe niciunul dintre ele, niciunul nu e atat de intens incat sa-mi schimbe atat de mult "peisajul" incat sa imi pot dedica intreg sufletul , intreaga mea "putere creatoare" unei pagini goale...

Crescand in nevazut...

Au trecut multe zile, si inspritati-mi joaca feste,
Ma rog de-acum sa pot , macar sa dau de veste,
Ca pot sa fac , ca scriu, ca nu renunt, si nu trec peste,
Dar tot raman , cu foaia goala, si lacrimi la ferestre,
Si unghii roase si ravasiri, urmate de proteste,
Imi plange gandul , cand simte dorul care este,
Si sufletu-mi se-nneaca , in amintiri celeste.


Revin pe-aceleasi clipe , crescand in nevazut,
Si caut alta muza, uitata -n abisul absolut,
Ma-ncumat sa descarc, din sumbrul meu trecut,
O poza fara fata , a unui dor ,demult cazut,
Sa ma imginez din nou pe drum nestrabatut,
De nu mai am rabdare , sa spulber ce-a crescut,
Revin pe-aceleasi clipe, crescand in nevazut.

Sa poti,sa treci, sa vezi...

Inseamna mult sa incerci ,sa vrei ,sa poti sa faci , sa intelegi,
Ca ea-ntelege cum tu nu poti sa crezi ,sa vezi ,sa simti,
Voi doi nu sper ca stati ,sa fiti ,sa rataciti, sa poti s'alegi,
Stresat de gandul ca ma vrei, ca ma rapesti, ca minti,


Alerg , tresar, rastesc din plina-mi fala a mia oara,
Zdruncin in mine, cuvinte , ploi , pustiuri, si ocara,
Incununat in ura, venelor ca sangele, ca apa si ca vantul,
imi ratacesc prea grav acum , nelinistit cuvantul