G.

        Ca de inceput.  


              Si cum statea ea in fata mea zambind , am deslusit cu mare uimire ca acelasi sentiment transmis de mine se reflecta ca o oglinda ochii ei sticlosi , am tresarit putin cand mi-a spus cum se numeste , dar am tacut si am sorbit fiecare cuvant pe care mi l-a spus, si sincer va spun nici acum nu stiu ce mi-a spus cu adevarat.Dar:
                - Esti de neinteles! imi zice ea cu jumatate de gura.De parca nu intelegea de ce spune asta si nici nu era convinsa ca asa e.Am stat o clipa aproape inmarmurit , apoi am ridicat privirea din pamant , cu un murmur simpatic i-am spus:

                - Ma intelegi si stii ca asa e , esti prea deschisa la minte sa imi spui asta.Stiu cate amuzi pe seama mea si zici ceea ce ti-am zis si eu.Am inchis ochii si am ras .Ea isi pune privirea in pamant rusinata si schitand un zambet imi spune:

                - Esti amuzant.Si esti ciudat , ai vazut mai mult de cat arat ceea ce ma intriga.Ce este intre noi? M-a blocat , sincer, eram atat de blocat incat privirea mea tampa se uita ca la un perete , ca doar na, peretele e gol nu zice nimic te uiti ca un tampit la el. Am stat asa vreo 5 secunde inlemnit si neintelegand ce se intampa si am rostit in soapta ceva :

                Stiu ce stii si tu deci nu stiu, dar e bine si frumos asa cum e.A aprobat tacit, mascand din nou un zambet.A trebuit sa plece si mi-a zis cum zice ea de obicei fara alta fasturi si impopotonari
 
                 - Pa.
                 - Pa.I-am spus si eu fara sa-i arat ca pot mai mult de atat sau simt nevoia sa-i arat..
   
 
       Ieri am pupat-o pe frunte.
 
         Ieri am fost cuprins de o stare , euforica pot spune , sau nu , de fapt nu inteleg nici eu ce am avut si am mer spre ea , era atenta la nu stiu ce , ceva , nici n-am bagat de seama , m-am furisat in spatele ei si am pupat-o scurt si apasat pe frunte.Am plecat rusinat si abatut , nestiind cum o sa reactioneze , am tremurat ca un , stiti voi ce .Nici acum nu inteleg de ce am facut asta si de ce ma simt cum ma simt , tinand cont ca mi-a zis cum s-a simtit si nu a fost atat de urat.Oricum momentul a fost ciudat , eu am fost ciudat , reactia ei a fost ciudata , amuzant oricum cat de putin timp a trecut si cat de multe s-au intamplat.


     Poveste de seara
 
      Imaginatia mea bogata , dupa cum vedeti in fictiunea de mai sus , se naste dintr-o dorinta , ca banuiesc ca doreati sa stiti de ce scriu tampenii pe blog, o dorinta de a gasi acea persoana care sa-mi faca mintea sa para inceata , sa-mi faca gandurile sa se miste in slow motion , sa-mi opreasca efectiv timpul si sa imi tina sufletul atata de ocupat incat sa nu inteleg ce se intampla.Si totusi intamplator , de fapt sigur nu stiu cum as reactiona , cum as face , ce as incerca sa fac , probabil teama ca o sa apara ma rastoarna ca pe un pom intr-o tornada, se lupta cu toate principiile mele, si cred cu tarie ca o sa fiu inutil si nesemnficativ in momentul in care o sa apara.Imi doresc sa pot sa-i fac fata , sa pot sa i arat potentialul pe care probabil il am , si sa pot sa dezvolt cu ea acea ciudatienie de relatie ( sau cum se poate defini ) intre noi, sa pot sa coexist cu ea sa pot sa ma intersectez cu mintea ei , sa pot sa rezist senzatiei de atunci.Ce ma amuza e ca toti ne dormim o astfel de experienta dar nu toti sunt constienti ca nu o sa faca fata si ca o sa se schimbe multe , dar tine-ti minte o sa dea cu voi de pamant la propriu si la figurat si o sa zguduie din temelii tot ceea ce a-ti construit in multi ani , o sa va placa si o sa va amuze , cel putin eu asa vad asta.Si cand o sa ajungeti in punctul ala nu fiti lasi , fiti puternici , fiti sinceri cu voi si cu persoana respectiva, pentru ca daca ea chiar exista o sa inteleaga toate prostiile pe care le ganditi , o sa treaca peste tampeniile pe care le faceti si , aduceti-va aminte ca nu trebuie sa o lasati sa dispara ca alta ca ea nu mai exista.Asa ca inchei , cum imi place sa zic: Adio.

Cadenta unui gand..

        M-am repezit spre tine ca un fulger intre nori,
        Si nu regret nimic chiar daca am scapari ,
        Ma port ciudat , adesea diferit,
        Dar ti-am mai zis candva ca sunt tampit,
        Iti scriu acum , cu drag pe a ta buza,
        Ca stiu ca ai putea , sa fi tu muza,
        Dar ma gandesc cu drag  si fara scuza
        Ca am ceva in mine care-acuza,
        Durere si placere , tresare fin in vene,
        Ca stiu ca de-s cu tine n-am probleme,
        Sau am si-mi plac , nu stiu ce fac,
        Iar spun ca ma gandesc, dar tac,
        Si fug cu mintea-mi surda , usor spre viitor,
        Amagitor dar  dulce , se naste-umilitor,
        O teama de creanta , o teama de un fals,
        Un sentiment de drag , dansa-n un vals,
        Un vals al procrearii, un vals al nemuririi,
        Impartasind in mine senzatia plutirii,
        Sunt parca intr-un cosmos , unde traisesc tacit,
        Ma-nchid acum in mine sunt , tampit!

...eiutatS

               Te conturez ca o statuie zidita de un scluptor suficient de inspirat incat sa-ti sufle si viata , si apoi sa te lase sa umblii libera ca un corb in vant , impartind nebunie si frumusete pe unde mergi , sunt captivat cum zidul care iti inconjoara miezul sensibil poate sa fie atat de frumos impartit in contururi fine , esti divina in imaginatia creatiei mele , desi poate exagerez mi-am ridicat talpile de pe pamant cand te-am cunoscut dar mi-am prins in pamant degetele sa ma tina inca in realitate , acum incep sa ma asez din nou cu talpile uscate de aer pe pamant si zambesc.Scriu acum de tine ca de o statuie dar asta esti ceva de piatra cu un suflet frumos care renaste in atmosfera sinistra a anotimpurilor.
              Ti-am mai zis dar iti repet , iti multumesc ca mi-ai adus zambetul acolo unde nu a mai reusit de multa lume nimeni , sunt intreg acum , sunt complet eu cu mine , impacat ...sunt eliberat. Am gandurile formate sigur si intarite , maturitatea de a-mi cere scuze si de a crea senzatii in juru-mi ca un tablou frumos .Iti pot multumii si ca m-ai lasat sa vad in tine potentialul cu care respiri siguranta si porii prin care imparti atata pofta de viata. am inteles ca nu esti perfecta dar ca poti sa redecorezi ganduri sa organizezi oameni , sa instaurezi senzatii diferite in cei din jurul tau.Da probabil ai dreptate ca in momentul in care te apropii mai mult se naste o senzatie ciudata in persoana din jur , am gasit raspunsul esti prea diferita sa poti fi conceputa bine , poate prea puternica pentru cei din jurul tau , prea speciala .
               Eu , sunt mut de multe ori si nu pot sa concep ca exista ceva atat de diferit , atat de complex.Poate exagez din nou , sau poate nu dar pana la urma e doar parerea mea simpla. Ma gandesc iar la faptul ca ziceai de zid , clar iti dau dreptate doar esti statuie, statuile sunt frumoase si sincere , mascheaza starile pe care le au , aduna povesti si ganduri , transmit putin, dar doar esenta , trec neschimbate in exterior prin vreme dar totusi interiorul se schimba si traiesc libere si rebele in spiritul nebun al naturii.
              Te consider speciala si stii ca asta esti , ma amuz teribil ca nu existi si ca imaginatia mea poate zburda prin mintea ta fantazmagorica ca adierea vantului prin mireasma pura a ierbii.Iti spun te pup si sa ne revedem cu bine in cealalta viata.Adio gand nebun!

Azi sunt critic...

     Ma uit in jurul meu , stau studiez orice miscare o face cel de langa mine , imi fac un milion de ganduri , conturez adevarate scheme si apoi le revars , trist , tot asupra mea .Incep sa cred ca ce fac nu fac bine , si ca ce vad ,vad prost , stiu e anost, dar sunt prea sigur pe mine , de-a dreptu arogant si relativ modest , ma inconjor cu egoism si incep sa critic in mintea-mi tot .
           A aparut ea , iuluzia mea si oglinda mea si acum critit cu placere ca ea intelege , nu stiu ce legatura ciudata s-a creat , ca de cand exista e totul mai greu sau mai obositor , mi se bat toate gandurile , zic ceva sigur apoi ma intorc din gandire si analizez crezand ca-i prost dar , nu regret, si totusi ma gandesc prea mult si spun prea putine , sunt prea sincer desi oftez mintind ca e totul cum ar trebui sa fie .M-am legat de un vis pe care-l crez ca pe un copil in sinea-mi , si ma redobandesc ca un erou intors secerat din razboi.Stiu ca e o "lupta" cu mine cand vine vorba de ea, ca reactionez simplu dar complex, prost dar cateodata bine si nu concep faptul ca mi se ruineaza ca un zid teoriile pe care le-am creat in ultimii ani din existenta mea.Vorbesc poetic dar stiu ca altfel nu stiu sa-mi exprim cuvintele si starile pe care le am .E o intreaga metamorfoza continua in mintea mea secerata de o urma de nu stiu ce, nu inteleg ma simt complexat de puterea cu care a sarit ca un animal de prada la jugulara mintii mele , si cum a doborat ca un vanator tot ceea ce s-a creat in atata timp.Ma mint singur ca o sa treaca la un moment dat si o sa rasar ca un soare apus pe o planeta moarta , recreend viata .Ma mint prost si ma adancesc in corpul cu care-mi ingradesc de 23 de ani sufletul.Sunt melancolic?! Zic NU, dar sunt confuz, sunt fericit si trist in acelasi timp , deschid o usa in trecut sa pot sa o inchid din nou , dar stiu ca traiesc ca orice animal tampit in viitor , desi ma leg ca o ancora in prezent .Mi-am intins sufletul ca un zmeu as spune , sa pot lasa vantul sa-mi sufle prin panzele sufletulu meu zdrentuit , in incercarea slaba de a-l peticii pana ar devenii ca nou.Iar ma mint, pentru ca e vechi si a trecut prin multe corpuri desi el nu-si aduce aminte si existenta lui mizera a vazut mai multe decat ar putea indura mintea mea, asta e si scopul pentru care uitam ceea ce a fost inainte si incepem  noua viata cand ne nastem.Inchid totusi aceste randuri cu un patos aparte spunandu-mi mie.Adio!?.