Strop de veghe..

        Albastru pur al cerului se racorea in ochii tai cand te-a vazut prima data , mi-a spus cu seninatate el .A adancit misterul in clipa in care l-am intrebat cine esti , si a inchis usor din ploape , lasad doar un strop de licarire, mi-a raspuns tacit "Oricum nu o stii , si stii asta deci nu ma intreba" , obraji ii erau rosii ca focul iar gura intredeschisa murmura oricum ceva fara noima , ma gandeam.A incercat sa iasa din camera , mascand faptul ca s-a rusinat la intrebarea pe care i-am adresat-o, dar l-am prins de mana si i-am spus :
          - "nu face greseala pe care si eu am facut-o nu fi orbit de limitarea pe care mintea ti-o pune , spunei ce simti si chiar daca nu-ti raspunde in aceiasi forma macar stii ca nu a fost sa fie."a tacut cateva secunde si mi-a spus cu un zambet ironic.
           -"ai incercat si tu candva dar nu ti-a reusit , si daca tie nu ti-a reusit eu de ce as razbate unde tu nu ai izbutit.".M-am amuzat putin ,apoi mi-am adunat toata seriozitatea pe fata si i-am spus:
           -"Sunt absolut sigur ca felul in care i vei transmite tu starea si emotiile tale vor depasi cu mult vrajeala ieftina pe care i-am intins-o pe tava eu ca un animal in calduri ce eram pe vremea aceea.Fi sincer cu ea si o sa fie a ta". Putin tulburat de ceea ce i-am spus , si-a lumitat privirea si mi-a zambit subtil.
           -"o sa fac ceea ce mi-ai spus ,deja am increderea ca o sa reusesc.Iti multumesc pentru optimismul tau nebun".Am aprobat dand din cap l-am salutat si am plecat.Am deschis ochii si m-am trezit singur vorbind ca un nebun cu mine.O Doamne ! Am ramas din nou surprins de momentul inedit oferit mie de catre mine.

             Am derulat povesti prea multe cu prea putine cuvinte , m-am abtinut sa nu starnesc nici presupuneri , nici replici absurde , nici comentarii de prost gust.Iti multumesc ca m-ai tinut reunit in tine, i spun sinelui , aprofundand fiecare miscare pe care urmeaza sa o fac.

Miez de nuca..

               
             
            Simti cum trece vantul printre gandurile noastre si cum placerea de a recunoaste micile zgomote care ne fac sa tresarim se scurge in clipe lungi de neuitat? Iti aduci aminte de clipele copilariei cand orice lucru marunt te facea sa zambesti , cand vedeai o pasare ciripind , un izvor susurand , cand muscai cu pofta dintr-un mar pe care uitai sa-l speli , cand statea in iarba cu orele numarand norii si comparandu-i cu orice iti treaca prin minte , iti aduci aminte noptile in care priveai stelele in acea linsite profunda si cum asteptat sa rasara luna pe cer sa se faca lumina in acel intuneric profund.Cum admirai fiecare raza de soare pe care o simteai pe pielea calda si cum fiecare floare pe care o miroseai emana acel parfum dulce al copilariei? Iti aduci aminte cum dimineata cand te trezeai simteai miros de clatite sau de prajituri si cum in preajma sarbatorilor simteai in aer acea mireasma de sarbatoare?Iti aduci aminte cand ai mancat prima data nuci si te-ai murdarit pe maini atat de rau incat nici cu zeama de lamaie nu ai reusit sa te cureti? Iti aduci aminte cum a fost prima oara cand ai desfacut un ou Kinder si te-ai bucurat cum doar un copil se poate bucura de surpriza gasita si cum desfaceai cadourile de sub brad crezand ca Mos Craciun le pune acolo? Cum asteptai sa vina iarna sa iti iei sania si sa zburzi ca un nebun prin zapada fara teama ca o sa racesti sau ca te poti lovi? Iti aduci aminte cate de curajos erai in copilarie si cum nu iti era teama de lumea cea mare? Crezi ca daca retraiesti acele vreuri in minte nu te fac iar copil? Deschide ochii si uitate in jurul tau , lumea s-a schimbat dar amintirile raman in minte si in suflet , lucru care te mentine tanar mereu si reinventeaza in fiecare zi parti din tine , reintregeste copilul care traieste in tine si care te face sa zambesti de fiecare data cand iti aduci aminte acele clipe.Si daca nu iti aduci aminte, si daca nu zambesti inseamna ca nu ai trait momentele acelea si copilul din tine a ramas doar o urma .Zambeste!

Maturizat timpuriu..

        M-am regasit ca un nebun in aceasta lume si am scapat de cusca din care eram captiv , sunt liber , liber ca un fulg de nea in adierea vantului si ma simt matur si sincer ca in prima zi din viata.
sunt uimit de felul in care cei din jur nu constientizeaza trecerea timpului si ca cele mai neinsemnate lucruri trec pe langa ei ca apa peste pietre, e pura tragedie sa nu intelegi lucrurile neinsemnate si micile remuscari ale timpului sa nu le iei in seama. Sunt convins in sinea mea ca marginea prapastiei s-a indepartat de mine si sentimentele mele s-au racit si inima mea trece nepasatoare pe langa atatea suflete ce i-ar putea aduce fericirea.Dar nu e necesar! Insist ca nu e necesar sa reintregesc parti din mine in sufletele chipurilor pe care le vad zilnic, temporar sau permanent , sau le zaresc adesea in poze si clipuri.Sunt nascut sa nu mai gust din siguranta relatiilor si sa caut din copilarie acea chimie , acel "lucru" pe care lumea il considera evident in lumea asta.Sunt fericit cu mine si cu escapadele mele tandre , dar lipsite de insemnatate si stau cu gandul impacat ca as putea continua povestea vietii mele in aceiasi forma nosalanta si plina de un ireal fantastic. Expresia misogina si aroganta pe care o maschez de multe ori cu un zambet tragic pe care nici ochii cei mai ageri nu o depaseste si totusi sunt eu un sincer om..