marți, 1 noiembrie 2011

Repopulam indiferenta...

Redeschid noi orizonturi in creatii pure,
Ma orientez ca o busola in anturajuri dure,
Repopulez indiferanta la fiecare pas,dupa fiecare caz,
Ca n-am nevoie de speranta sa mai schimb un macaz.

Indiferent de-a mea indiferenta creez deliruri grele,
Ma-nnec in vorbe, in ganduri , si in senzatii rele,
Sunt prea indiferent sa-mi ametesc prea dur privirea,
Si ma-ntristez de cate ori ma rasuceste-n aer amintirea.

Melancolic...

            Sunt clipe cand sunt " mort " din punct de vedere sentimental , una din acele clipe ma redeschide azi spre aceiasi stare letargica. Sunt melancolic, trist , secat de viata, de putere imi amagesc pana si cele mai dure forte care mi-au mai ramas , ma autodistrug in linistea mormantala din mine, sufletul imi e , pentru-a nu stiu cata oara, golit de vidul numit traire , dar ce traire? Nu traiesc nimic , sunt pierdut in cugetari straine , in melodrame , intr-un abis de tacere interioara .Incerc sa plang in mine sa ma descarc , incerc sa vars lacrimi grii, sa retraiesc clipele frumoase, sa rememorez acele senzatii aurii , pline de culoare vie dar nu pot , ceva ma tine in loc , ma seaca in pustiul inimii mele , racind din ce in ce mai mult gheata fierbinte asezata pe destinul meu , crestand cu strafulgerari de lame scantei de tristete.
           Sunt inchis in visare, sunt revarsat in deserul sufletelor ,privindu-mi chipul in oglinda sentimentelor ma dezlantui incercat sa-mi redefinesc conceptul asupra nemuririi gandurilor mele , sa-mi redirectionez ultima suflare a mintii mele spre un sens nou , feeric pot spune, dar cum spuneam mai devreme nu pot , ceva ma tine, ceva ma blocheaza in incercarea mea nebuna de a-mi depasii conditia.

Sentinta...

Ma-ncumat sa iti scriu din nou prin alte umbre,
Ma intregesc din nou ca un copil intr-un alt vers.
C-un zambet pal , dedic insangerat cuvinte sumbre,
Cu dor de intristare , in ura gandului meu sters.

Mugesc precum natura, si curg precum izvorul,
Imi cumpar legatura , de moarte cu amar,
Sunt orb ca un cadavru , si rima mi-e covorul,
Si sufletu-mi s-aprinde , pustiu ca un calvar,

Abisul mi-l dezmiarda doar regasirea pura,
Cutremurul din oase mi-l intareste golul,
Ma ostenesc adesea , de  mintea ma injura,
C-o sarutare calda ma depaseste-amorul.


.

.