Sunt clipe cand sunt " mort " din punct de vedere sentimental , una din acele clipe ma redeschide azi spre aceiasi stare letargica. Sunt melancolic, trist , secat de viata, de putere imi amagesc pana si cele mai dure forte care mi-au mai ramas , ma autodistrug in linistea mormantala din mine, sufletul imi e , pentru-a nu stiu cata oara, golit de vidul numit traire , dar ce traire? Nu traiesc nimic , sunt pierdut in cugetari straine , in melodrame , intr-un abis de tacere interioara .Incerc sa plang in mine sa ma descarc , incerc sa vars lacrimi grii, sa retraiesc clipele frumoase, sa rememorez acele senzatii aurii , pline de culoare vie dar nu pot , ceva ma tine in loc , ma seaca in pustiul inimii mele , racind din ce in ce mai mult gheata fierbinte asezata pe destinul meu , crestand cu strafulgerari de lame scantei de tristete.
Sunt inchis in visare, sunt revarsat in deserul sufletelor ,privindu-mi chipul in oglinda sentimentelor ma dezlantui incercat sa-mi redefinesc conceptul asupra nemuririi gandurilor mele , sa-mi redirectionez ultima suflare a mintii mele spre un sens nou , feeric pot spune, dar cum spuneam mai devreme nu pot , ceva ma tine, ceva ma blocheaza in incercarea mea nebuna de a-mi depasii conditia.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu