Regenerat din pulpa de vise triste, inlantuit de spinii suferintei vechi, imi croiesc un drum disperat spre calea fericirii neimplinit in ganduri si-n cuget, rostesc ca geniu idiot cuvinte grele fara sunet , si sensul lor il irosesc precum un tunet.
Sunt fiul ploii, si descendentul pur al ei, sunt fiul cel dintai al vantului, al soarelui , eu din pamant, ma nasc precum un glas de inger , ca un suras de prunc . Nu sunt morbid, nici sadic intru-totul , si nu gandesc la fapte iluzorii, ma regasesc memento morii , in valuri si in agitatia marii.
marți, 6 noiembrie 2012
Insensibilul...PART I
Deschid ochii in fiecare zi gandindu-ma ca pot odata sa am sansa sa fac ceva bun .Ma zbat clipa de clipa sa ma intaresc , sa-mi contruiesc pe sub piele armura mea impenetrabila.Mi-am construit o cusca electrificata in jurul inimii si nu las pe nimeni sa se apropie de ea.Labirinturile ce merg catre cusca oricum sunt de nepatruns.Armura de sub piele se intareste in fiecare zi.
Totusi am intalnit acum cateva zile , o saptamana, pe cineva care s-a jucat cu sistemele mele defensive , mi-a patruns armura si a reusit sa deslusasca calea labirintului, ajunsa la cusca inimii mele , s-a oprit si , din zi in zi vrea sa se indeparteze de ea fara mari sperante de reusita.Cu fiecare moment inn care ea e acolo imaginatia mintii mele zburda incercand sa o faca cat mai puternica , incercari care aduc "lacrimi" in sufletul ei special.Incerc sa-i explic prin diferite stari , fapte concrete, nu am vrut niciodata sa o ranesc , ci sa o fac tare, asemeni mie.Nu incerc sa distrug nimic din tot ce vreau sa creez, nu doresc sa o pierd, sa o dezamagesc, e mult spus pierd, ar fi mai mult vorba de legatura dintre noi.
Am cautat indelunf o persoana asemanatoare ei, ., imi doresc macar cateva saptamani, luni, ani lipe in compania ei, si chiar daca destinul , timpul, soarta o sa rataceasca drumurile noastre , o sa fiu fericit stiind ca am intalnit-o pe EA, si am lasat in urma lacrimile gandurilor mele, o ea ce poate depasii si ignora orice lucruu , ce-i provoaca acum sentimente si senzatii triste, stari de melancolie si depresie.
Cum am spus si inainte fac unele chestii intentionat, cu tendinta de a-i arata ca desi increderea este supraevaluata, se poate trece peste micile scapari ale impertinentei mele de geniu idiot, si poate crea in lumea ei locul fascinant in care isi poate gasii linistea oricand.
Am vorbit atat de mult despre ceea ce eu fac , de mentionat totusi ca nu-mi cer iertare , incat nu am spus nimic despre ea.
Ea cu trupu-i zvelt, incadrat in noante mistice , zambetul ei mai frumos ca un rasarit de soare, inconjurat de fata-i fina, cu ochii migdalati plini de chinuri, se vede in ochii ei ranile trecutului, palmele primite peste sufletui dezvelit, goliciunea metaforica a cuvintelor si faptelor indelung suportate de mintea-i si sufletu-i creator.Spuneam de ea ca o doresc ca pe un inger, si de n-am spus asta am gandit-o, ma ratacesc cu tot cu ganduri atunci cand i privesc visand chipul. !? Nu o iunesc , nu o urasc , nu o-nteleg de multe ori, ma zbat sa-i fiu pe plac, ma lupt sa nu reusesc , o plac ca0mi simt pulsand un suflet un cantec lin de fericire.
Ma simt intreg cu ea , vorbin cu ea ma simt complex , desi din umbra unui vers, eu ma detest, ma vei simpatiza mai mult cand lacrimile ti le sterg, spre inima-ti nebuna sper s-alerg.De-ai inteles ceva de-aici , sa-mi spui ce simti cand ai citit,desi eu mic nenorocit , ce lacrimi ude ti-am tocit , doresc din inima sa stiu, de-n sufletul tau dulce, viu,exista pic de fericire , iti zic din nou nu e iubire.
Totusi am intalnit acum cateva zile , o saptamana, pe cineva care s-a jucat cu sistemele mele defensive , mi-a patruns armura si a reusit sa deslusasca calea labirintului, ajunsa la cusca inimii mele , s-a oprit si , din zi in zi vrea sa se indeparteze de ea fara mari sperante de reusita.Cu fiecare moment inn care ea e acolo imaginatia mintii mele zburda incercand sa o faca cat mai puternica , incercari care aduc "lacrimi" in sufletul ei special.Incerc sa-i explic prin diferite stari , fapte concrete, nu am vrut niciodata sa o ranesc , ci sa o fac tare, asemeni mie.Nu incerc sa distrug nimic din tot ce vreau sa creez, nu doresc sa o pierd, sa o dezamagesc, e mult spus pierd, ar fi mai mult vorba de legatura dintre noi.
Am cautat indelunf o persoana asemanatoare ei, ., imi doresc macar cateva saptamani, luni, ani lipe in compania ei, si chiar daca destinul , timpul, soarta o sa rataceasca drumurile noastre , o sa fiu fericit stiind ca am intalnit-o pe EA, si am lasat in urma lacrimile gandurilor mele, o ea ce poate depasii si ignora orice lucruu , ce-i provoaca acum sentimente si senzatii triste, stari de melancolie si depresie.
Cum am spus si inainte fac unele chestii intentionat, cu tendinta de a-i arata ca desi increderea este supraevaluata, se poate trece peste micile scapari ale impertinentei mele de geniu idiot, si poate crea in lumea ei locul fascinant in care isi poate gasii linistea oricand.
Am vorbit atat de mult despre ceea ce eu fac , de mentionat totusi ca nu-mi cer iertare , incat nu am spus nimic despre ea.
Ea cu trupu-i zvelt, incadrat in noante mistice , zambetul ei mai frumos ca un rasarit de soare, inconjurat de fata-i fina, cu ochii migdalati plini de chinuri, se vede in ochii ei ranile trecutului, palmele primite peste sufletui dezvelit, goliciunea metaforica a cuvintelor si faptelor indelung suportate de mintea-i si sufletu-i creator.Spuneam de ea ca o doresc ca pe un inger, si de n-am spus asta am gandit-o, ma ratacesc cu tot cu ganduri atunci cand i privesc visand chipul. !? Nu o iunesc , nu o urasc , nu o-nteleg de multe ori, ma zbat sa-i fiu pe plac, ma lupt sa nu reusesc , o plac ca0mi simt pulsand un suflet un cantec lin de fericire.
Ma simt intreg cu ea , vorbin cu ea ma simt complex , desi din umbra unui vers, eu ma detest, ma vei simpatiza mai mult cand lacrimile ti le sterg, spre inima-ti nebuna sper s-alerg.De-ai inteles ceva de-aici , sa-mi spui ce simti cand ai citit,desi eu mic nenorocit , ce lacrimi ude ti-am tocit , doresc din inima sa stiu, de-n sufletul tau dulce, viu,exista pic de fericire , iti zic din nou nu e iubire.
joi, 1 noiembrie 2012
Un nou inceput...
Imi asez usor capul pe perna urmarind cu ultimul strop de vlaga povestea ultimului meu vis, adorm ingenunchiat de fericire , uimit de tot ceea ce mi s-a intamplat un ultimile zile, Parasesc lumea asta urmat de acelasi vis care ma bantuie de cateva zile, zic bantuie fara sa ma gandesc la ceva ireala, fantasmagoric, e vorba ca ma reintregesc in clipa in care visul imi apasa tampla , iar ochii dorm profund intr-o liniste emotionanta.Sunt vinovat de visul meu , dezvoltat ca un deja-vu ipocrit care imi impinge creatii intr-un nivel fad , plin de culoare dar fara sentiment profund.Amestecul cuvintelor mele este incapabil sa transmita starea pe care altadata o vedeam in ochii tuturor, deziluzia care ma face incomplet , contempleaza cu o nelinista interioara nemarginita, sunt fericit simt asta , tot trupul meu o simte pulsand la fiecare clipa.E ametitor fapul ca insusi destinul meu unge perdeaua de gheata asezata peste "cartoful" sufletului meu.M-am gandit acum ceva vreme ca poate si sufletul meu are sufletul lui si ca si el transmite sufletului meu aceasta beatitudine imaginara.Intr-un final apoteotic pot spune ca apatia gandurilor mele naste in jurul meu nelinistea vorbelor prin simpla lor imaginatie...
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
.
