Un nou inceput...

Imi asez usor capul pe perna urmarind cu ultimul strop de vlaga povestea ultimului meu vis, adorm ingenunchiat de fericire , uimit de tot ceea ce mi s-a intamplat un ultimile zile, Parasesc lumea asta urmat de acelasi vis care ma bantuie de cateva zile, zic bantuie fara sa ma gandesc la ceva ireala, fantasmagoric, e vorba ca ma reintregesc in clipa in care visul imi apasa tampla , iar ochii dorm profund intr-o liniste emotionanta.Sunt vinovat de visul meu , dezvoltat ca un deja-vu ipocrit care imi impinge creatii intr-un nivel fad , plin de culoare dar fara sentiment profund.Amestecul cuvintelor mele este incapabil sa transmita starea pe care altadata o vedeam in ochii tuturor, deziluzia care ma face incomplet , contempleaza cu o nelinista interioara nemarginita, sunt fericit simt asta , tot trupul meu o simte pulsand la fiecare clipa.E ametitor fapul ca insusi destinul meu unge perdeaua de gheata asezata peste "cartoful" sufletului meu.M-am gandit acum ceva vreme ca poate si sufletul meu are sufletul lui si ca si el transmite sufletului meu aceasta beatitudine imaginara.Intr-un final apoteotic pot spune ca apatia gandurilor mele naste in jurul meu nelinistea vorbelor prin simpla lor imaginatie...