Tac..

                Tac, ma umplu de idei si fac, cuvintele mi le imbrac , in alte clipe , iara tac, sunt realist cu tine-mi plac, senzatiile ce imi trec prin cap, si fac ideile sa-mi zburede,atac, fiecare parte din tine , si zac , ca un nebun ma leg de corpul tau si trag, cu pasiune si putere fara leac , iti plac, te-atrag cum pot fara sa-analizez , incap , in mintea ta si corpul ti-l dezbrac, ma rascolesc cu sani-ti goi si fac, din unghii pielea-ti e plina de lac, si zgarieturi adanci in tine sap, apoi ma rascolesc in respiratia ta , senzatia care stim ca va urma , atingere-a nu e de catifea , si palma-ti inroseste pielea ta , iar dintii mei fac carnea sa iti tremure, iar pulsul meu in tine sa cutremure, fiecare seperanta care ne atinge, atunci cand corpul meu in tine-mpinge, cand ritmul de miscari apasa tare , adanca si perversa apasare, a gandului care se naste-n mare, sa ne uneasca-n pasiune , doare , doare si e durerea care leaga , o legatura care sa-nteleaga , ca geamatul placerii lasa-n urma , un semn marcat pe corpul fara dunga , pe corpul tau perfect fara pacat, de corpul meu subtire apasat , de perna ce se strange-n a ta mana, iar ughia ce-n spate se aduna , tasneste sange in miros de sex, ma opresc si-ti zic Buna.

Atac pe cord..

       Am incetat de mult sa ma mai gandesc la ceva , topeam scaunul gol atins de tine , ma intrebam nebuneste de ce se intampla asta , stiu scopul , stiu tinta dar totusi de ce nu e locul , stiu de ce se intampla , spune-mi nu ma lasa asa.Nu ma lasa mut, nu ma lasa in gandurile mele, distruge tot ce am in minte si recreaza totul de la zero, intelege-mi starile ca si cum ar fi ale tale, ma rog de tine , cea care imi unesti viitorul in trecut si imi arunci prezentul in nonsens.Muta, esti muta , de ce taci, de ce nu zici nimic, de ce ma lasi sa cred ca sunt al nimanui, de ce ma faci sa cred ca mintea-mi este stearsa , de ce ma ti acasa-n agonie, de ce imi zici sau nu imi zice, ce-mi place mie, ce-ti place tie sau ce lipseste, de ce ai incetat sa imi mai scrii poveste, poveste de amar, poveste de jelire, poveste de-ntuneric intruchipand iubire, zic gata imi ajunge , ca inima nu mai pompoeza sange, si creierul ramane in visare, nici nu mai doare, nici nu mai am rabdare , am incetat cu calmul din schimbare sa strig, sa ma ridic din vocea mea pustie, senil, umbrit candva de gelozie, de timpuriul plans al diminetii, de noptile din regasirea vietii, de-acidul sucului gandirii, de planul sec al nemuririi, atatam zis si m-am oprit, din simtul meu desavarsit de a vedea in tot o umbra, de amintire, zambet, sumbra, ma-nchid in inima-mi tacuta si-ti zic din nou, nu mai sta muta, ci uita , uita tot ce-a fost, uita si ce va fi, si-atunci cand va veni o zi, tu , tu vocea mea din propria-mi minte sa-mi spui atunci cine te simte, si ce te-a iubit vreodata si te-nteles acum , esti moarta, o sa-mi semnezi un testament, sa-ncerci sa ma menti atent, la tine si la tot ce ai , si o sa-ti zic sa taci, sa stai, sa ti alegeri pentru tine sa incetezi sa-mi spui in rime cat de frumos e totu-n jur, cum ca-s fara cusur, o sa te-atac , sa te rapun sa intelegi ca-s cel mai bun.

Contrast de nonsensuri...

       

                   Te-am asteptat mii de secunde, sa-mi umplii fiecare scop si sa-mi aduci parfum in viata si vis de noapte , sa ma-ngropi, din purul egoism din mine , sa schimbi cuvintele-n cantare, dar n-ai venit si stiu prea bine, ca nu te-am asteptat pe tine, dar inteleg ca-n stropi de vise, nu erai tu ,paruse-mi-se , ca tot ce am visat in noapte, erau doar pori de soapte, nu-mi pare rau, imi este bine, mascat de miile de rime, de sutele de versuri crude, cand ma-ntrebam ,oare "m-aude?" , nu mai e vorba de speranta, o am , o simt , ma tine-n viata, e vorba strict , doar de iubire, o am si creste toata-n mine, imi tine zampetul pe buze, imi tine cald in loc de scuze si schimb , hainele de cuvinte, schimb tot ce tin in minte, cu soapte noi, si ganduri noi, si fara noi, sau fara doi, raman doar eu-l implinit , raman cu tot ce mi-am dorit , fara regret si fara teama, am transformat perfectu-n drama.