S.S.A.

                Si-a adus aminte ca statea rezemata cu capul de peretele rece si recita dintr-o carte veche , a carui titlu nu se zarea deloc , am prins cateva initiale SSA , nici acum nu stiu ce inseamna .Am incercat sa descifrez ce spunea acolo in mormaitul ei lasciv dar nu am reusit .Am desprins clar cateva cuvinte , care oricum le asezam nu aveau nici o noima.La un moment dat a tresarit brusc si mi-a aruncat o privire , de parca i descifrasem misterul .am schimbat repede privirea de la ea si am vazut in coltul camerei , cum atarna parca din instinct un candelabru de perete , de un gri pal , aproape aprins.Lumina lui verzuie mi-a adus aminte de acele lampi pe care le punea bunica in noptile de Craciun in fata casei , de parca doar la noi era Craciunul.M-a distrat putin peretele mucegait pe care era aruncat candelabrul acela , rememorand bucataria vecinei mele , care se vaita mereu ca da cu var dar tot e mucegai.
          A fost liniste cateva momente apoi ea, si-a schimbat privirea desi se zgaia cu ochii ei mari la mine de ceva vreme , si mi-a spus cu o voce calda."-de ce tu?".am amutit , neintelegand ce vrea sa-mi spuna , am masurat de cateva ori camera mica in care ne aflam , descoperin cu seninanate sute de carti prafuite si cateva obiecte facute de ea aruncate intr-un haos dragut.I-am raspuns cu jumatate de voce:"-de ce eu?!.in continuare suprins de intrebare.A zambit si mi-a aruncat din suflet cateva cuvinte :"-de ce tu ai reusit sa vezi ceea ce nimeni nu a apucat sa vada , si de ce tu ai facut posibila deschiderea mea in fata ta?".Am tacut din nou si am incercat sa schimb subiectul , nu am reusit si timid mi-am contopit privirea cu a ei si i-am spus:"-pentru ca eu te plac la fel de mult cum iubesti tu singuratatea , si te inteleg la fel de bine".A ras putin isteric si apoi mi-a spus , se vedea cum i straluceste fata si cum buzele se roteau pe fiecare cuvant pe care il spunea,:"nu sunt suprinsa , ca tu esti acel om, sunt surprinsa ca existi totusi, am citit despre tine undeva dar nu-mi aduc aminte unde",moment in care a rafoit usor cartea si a continuat:"-am gasit aici am citit , e un capitol intreg despre tine " apoi , s-a intristat brusc si mi-a zis ultimile cuvinte :" e fascinant ca nu existi".

Amort?!

             Amort!?E amuzant , asa ma simt apoape in fiecare zi , si imi place , imi place al naibii de mult sa fiu asa.Sunt intrebat de multe ori ( va mint , chiar zilnic), ce e cu tine , esti bine , pari cam palid , s-a intamplat ceva ?!. Rad in sinea mea si raspuns ipocrit de fiecare data cu acelasi raspuns sec :"Sunt obosit".Nu am confortul necesar sa explic la 50 de persoane acelasi lucru si sa fac mari eforturi pentru a putea satisface nevoie tuturor de a stii ce se intampla.Ce ma uimeste totusi ei ca raspunsul ala sec pe care il dau , i multumeste dar nu i ajuta , se vede pe fetele lor ca nu i incanta , dar se prefac de fiecare data ca inteleg sau efectiv dau din cap aprobandu-mi spusele. Odata ajuns acasa in solitudinea mea tampa , ma deschid ca o floare de lotus catre mine , si ma analizez cu toata critica necesara , aducandu-mi moralul la nivelul optim.Am amuza mult de tot faptul ca am momente in care parca imi cobor atat de mult nivelul pana in punctul in care obrazul ar atinge pamantul si pun usor urechea ascultant vocea celor din alte lumi.(o sa credeti ca am inebunit , dar e doar ceea ce credeti voi), excluzand misoginismul , ma redescopar in momentele alea si imi dau seama ca nu mi-am testat suficient limitele , si ma reconstruiesc din nou ca un joc de lego din parti surde si parti mute , din parti vizibile si parti ascunse, pana o sa devin probabil acel om simplu cum mi-l imaginez deja.Ce pot sa banuiesc este faptul ca daca ati parcurs parti din ceea ce este scris pe blogul meu a-ti constientizat ca urma de resentiment din ganduri a disparut apoteotic , intr-o urma de fraza scrisa aici in ultimul rand.Aveti dreptate , da aveti dreptate nu am ajuns la ultimul rand , sunt constient ca oricum o sa cititi pana la ultimul rand doar pentru a afla unde s-a oprit urma mea de dramatism si resentimente, sau daca nu o sa ajungeti acolo sunt din nou convins (sa se observe nesiguranta ), iar ma amuz cand scriu asta, ca rolul meu nu e de a va binedispune , e pur si simplu un gand aruncat anapoda pe o pagina goala , ce se destainuie in fata voastra transparent ca o pala de apa.Redeschid ultimul rand si va spun cu drag , ca parea distructiva s-a pierdut odata cu timpul , si ca am reusit sa ma recristalizez in ceea ce sunt acum , si ca orice urma de neliniste si tragedie , a ramas indoctrinata in vena ultimei scrieri din prima fila a anului deja scurs.Inchid acum in acelasi mod :


          Ating ca o pasare destinul de foc si ca un monstru sacru scriu cu sange , atunci cand noaptea ajunge si lumina se pierde in umbra , o sa ramaneti voi si vorba o sa ajunga , deci cred ca ochiul deschis din clipa asta se racoreste in viata ca ne-nsemnatul dor , dar merg in alte clipe in alte parti ascunse si va consider demni sa ma descoperiti! (Imi cer scuze pentru gradul ridicat de autostima si pentru nonsensul scris mai sus , dar imi asum cu mare vina , tot ce am spus)!

Crima..

           Se asternea cu nerabdare toamna si copacii deja colorau decorul intr-o panza rosu-aramie , precum paloarea sangelui.Era 7 septembrie 1894 si in jumatatea camerei intunecate se zarea printre unmbre , usor reflectate de becul aproape ars de afara o mana , usor crestata cu um semn ciudat aratand spre usa.M. a intrat cu grija , crezand ca nu era nimeni in camera , deschide brusc mana in care tinea cana lui verde , cana obisnuita de cafea si tipa sec "Ajutor , sa cheme cineva politia.A. din spate , tremurand intreaba cu jumatate de voce ce s-a intamplat.M. cu un tremur brusc in voce , aproape plangand a zis: "mi-au omorat sotia , nenorocitii.".
               Alice statea intinsa cu picioarele incruscisate  intr-o balta de sange.Parul ei blond , era intins , aproape ironic in forma unor raze de soare , iar buzele ei balteau de rosu ,  trupul i era imbracat intr-o rochie alba , lunga pana peste glezne , cu un imprimeu  cu trandafiri in juraul sanilor ,un crem deschis apropiat de alb , am banuit ca de la faptul ca erau mereu atinsi de ea , de sotul ei , concluzie proasta luata de mine afland ulterior despre ce era vorba.(asta va zic alta data).O bretea de la rochie era trasa peste umarul drept lasandu-i la vedere o parte din sanul voluptos alb ca laptele.Ochii ii erau deschisi ca si cum  l-ar fi privit in ochi pe asasin si si-a varsat sufletul in el , era metaforic , era primul cadavru pe care-l vazusem si m-a fascinat atat de mult incat am inceput sa scriu carti despre asta , revenind la victima noastra , avea pe obrazul drept acelasi semn ca pe mana , eram convinsi ca e marca titularului, era un hexagon bine delimitat de niste umbre ca si cum ar fi incercat o sculptura dar nu a reusit cu un F intors in interior. M-a intrigat mult semnul , si sincer va zic ca nici criminalul nu a stiut ce inseamna .
          Locul mocnea a fum de tigara si a sange statut, iar singurul bec care ne ajuta sa vedem mai bine era si el orb.Am urmarit fiecare detaliu al camerei , si am observar ceva ce mi-a dat de inteles cum s-a intamplat totul...Era..