Amort?!

             Amort!?E amuzant , asa ma simt apoape in fiecare zi , si imi place , imi place al naibii de mult sa fiu asa.Sunt intrebat de multe ori ( va mint , chiar zilnic), ce e cu tine , esti bine , pari cam palid , s-a intamplat ceva ?!. Rad in sinea mea si raspuns ipocrit de fiecare data cu acelasi raspuns sec :"Sunt obosit".Nu am confortul necesar sa explic la 50 de persoane acelasi lucru si sa fac mari eforturi pentru a putea satisface nevoie tuturor de a stii ce se intampla.Ce ma uimeste totusi ei ca raspunsul ala sec pe care il dau , i multumeste dar nu i ajuta , se vede pe fetele lor ca nu i incanta , dar se prefac de fiecare data ca inteleg sau efectiv dau din cap aprobandu-mi spusele. Odata ajuns acasa in solitudinea mea tampa , ma deschid ca o floare de lotus catre mine , si ma analizez cu toata critica necesara , aducandu-mi moralul la nivelul optim.Am amuza mult de tot faptul ca am momente in care parca imi cobor atat de mult nivelul pana in punctul in care obrazul ar atinge pamantul si pun usor urechea ascultant vocea celor din alte lumi.(o sa credeti ca am inebunit , dar e doar ceea ce credeti voi), excluzand misoginismul , ma redescopar in momentele alea si imi dau seama ca nu mi-am testat suficient limitele , si ma reconstruiesc din nou ca un joc de lego din parti surde si parti mute , din parti vizibile si parti ascunse, pana o sa devin probabil acel om simplu cum mi-l imaginez deja.Ce pot sa banuiesc este faptul ca daca ati parcurs parti din ceea ce este scris pe blogul meu a-ti constientizat ca urma de resentiment din ganduri a disparut apoteotic , intr-o urma de fraza scrisa aici in ultimul rand.Aveti dreptate , da aveti dreptate nu am ajuns la ultimul rand , sunt constient ca oricum o sa cititi pana la ultimul rand doar pentru a afla unde s-a oprit urma mea de dramatism si resentimente, sau daca nu o sa ajungeti acolo sunt din nou convins (sa se observe nesiguranta ), iar ma amuz cand scriu asta, ca rolul meu nu e de a va binedispune , e pur si simplu un gand aruncat anapoda pe o pagina goala , ce se destainuie in fata voastra transparent ca o pala de apa.Redeschid ultimul rand si va spun cu drag , ca parea distructiva s-a pierdut odata cu timpul , si ca am reusit sa ma recristalizez in ceea ce sunt acum , si ca orice urma de neliniste si tragedie , a ramas indoctrinata in vena ultimei scrieri din prima fila a anului deja scurs.Inchid acum in acelasi mod :


          Ating ca o pasare destinul de foc si ca un monstru sacru scriu cu sange , atunci cand noaptea ajunge si lumina se pierde in umbra , o sa ramaneti voi si vorba o sa ajunga , deci cred ca ochiul deschis din clipa asta se racoreste in viata ca ne-nsemnatul dor , dar merg in alte clipe in alte parti ascunse si va consider demni sa ma descoperiti! (Imi cer scuze pentru gradul ridicat de autostima si pentru nonsensul scris mai sus , dar imi asum cu mare vina , tot ce am spus)!