Presupunere..

             Ma joc deschis din priviri cu fiecare persoana pe care o vad, si-apoi revad in ei alte persoane , sunt fete, zambete sau doamne, dar eu sunt trist , si da mi-e foame , de o curiozitate fara limite , sunt plin in implinita-mi minte, de tot ce vad , tot ce observ, sunt prea satul sa tot alerg , prin tot, prin toate si prin ele, prin mintile pustii sau grele, dar presupun ca intr-o zi , o alergare de va fi, va fi spre tinta , spre un tel cum alergam candva spre el, spre telul ala ma refer , azi scriu fara de presupus, scriu totul fara puls, fara creatie si plans, fara speranta de-un raspuns.


         
            Atat de as avea a spune, as respira dupa un nume.

       Un nume care sa insemne, ceva din propriile blesteme, sa ma renasca intr-un el, un nume simplu, un scop fidel, un nume care fara teama , sa il rostesc in mintea-ti doamna, sa il rostesc cu-atata viata, de iti preschimba a ta fata in tot ce-a insemnat lumina, si ochii tai fara de vina sa-ti straluceasca prea puternic, din timpul scump si prea vremelnic, pana-n puterea batranetii sa iti raman destinul vietii, destin din pace de razboi , sa fim un nume amandoi.

Dar presupun din nou meschin, ca tot ce scriu aici din chin , o sa ramana scris in timp si o sa vad daca ma schimb ori o sa vad aceasi fata, in fiecare dimineata, o fata trista, dar vioaie, o fata vaga, cunoscuta , o fata sincera tacuta, intr-o oglinda prafuita,, intr-o camara ponosita , exact aceiasi incapere ,in care beam canva o bere si radeam, schimbam visarea dinspre geam in fete-n toarse la perete, in ganduri tandre-n minti prea bete, prea imbatata de amor; Ramas din teama unei zile, cu gandul respirand prin aparate, ma las usor pe spate si zic sec, ca nici macar pe "eu" , nu-l inteleg