Fara insipiratie..

        Imi plimb degetul cu unghia roasa pe spatele tau fin si nu gandesc, cealalta mana iti cuprinde coapsa cu patos iar buzele ti-au atins deja gatul , au coborat usor , pe umar, rad , muscand cu patos din el, gemi, privirea mi se transforma in ura , iar licarirea ei iti umbreste spatele , esti fara aparare , mainile ti sunt deja legate de barele reci ale patului , iar picioarele sunt unite de cureaua de piele.Esti imobilizata in bratele mele , tremuri usor .
        Brusc mana mea iti prinde parul si trage cu putere, iar buzele mele urca acum pe gat din nou , as musca , as musca cum nu a muscat nimeni vreodata , pana la sange , pentru ca sangele defineste sexualitatea noastra , dar ma abtin, te intorc cu fata la mine , izbidu-mi palma grea de tenul tau perfect, "Tipa !" , imi zic in minte, dar tu gemi din nou , iar privirea ta , se loveste de o inocenta nebuna , iar ochii tai mari parca-mi striga violenta.Te lovesc din nou , cu mai multa ura si strig catre tine "Tipa", iar tu zambind spre mine gemi apasat. Total intrigat de ceea ce imi arati iti dezleg mainile si te izbesc brusc de perete, sunt deja in tine , ma simti viu ! Gemi necontrolat, incercand sa-ti misti corpul inca imobilizat, ma intrigi si mai tare si fac gresala sa te dezleg. Razi ironic spre mine si ma arunci in pat si-mi zici pe un ton complet "E randul meu".Inca nedumerit de ce se intampla , in incercarea greoaie de a ma trezi din soc , ma simt legat, nu vreau sa ripostez, imi place .
             Iti simt unghiile cum imi brazdeaza pieptul si cum dinti tai imi insangereaza buza.Te misti ca si cum ar fi ultima noapte impreuna.......................................................................................................................................................................................................

Cel la care ea se alinta

                   Iti zic sa taci , nu te ating in timp ce simt , iti zic ca-mi placi , dau ochii peste cap si ma gandesc ca trag , un fum din ultima tigara , e frig afara dar nu , nu e frig inauntru, e ceea ce-mi doresc cu gandul , zambeste , iti cer fara pretexte , sa spui fara imagini tot ce ai in cap, sa iti descopar pulsul cum respira in trac, ma atac , zambesc ca un tampit si fac, tot ce-mi zboara prin canera tacerii, si inima zdrobeste-n sange-n camera durerii, Durere , care durere , sunt eficient , inconstient , da, nu , placere , da , asa e , nu tinem cont de ecuatie, e clar iubire, dar si distractie , e pulsuri si impulsuri, e alint si vorbe in tacere , deschidem o sticla de bere , si-o aruncam cu putere , ca nu e loc de lucruri seci, e loc de vinuri reci , in sticle inghetate , e loc de fapte de ipoteze si teori, dar ne lasam brazdati de imaginatie ca doi copii, suntem vii, suntem reintregiti din mii, de piese puse in puzze-luri gri, alb grii cu negru de contur, sunt chiar indragostit, ma jur , injur fara cusur in injurii de bine , sunt insetat de tine, as vrea sa-mi fi nevasta si retine , ca tu traiesti in mine , sens al dragostei divine ; vorbeste-mi , iti dau eu voie, timpanele-mi traiesc fara nevoie , dar dependent , de vocea ta , ma-nlin , usor in fata ta, si tremur, ti-am zis ca nu e frig , ma uit la tine si te strig, incet te strig , te simt prin vene, vorbesc cu tine doar prin semne , adanc , adanc soptesc in tine , sa simti cu corpul in plutire, se scaldan-n dor, si in amor , te-atingi usor, iti place tare, te-ating cu patos , in miscare si iar zambesc, lipsit de stres te-atac , cu pasiune , pun presiune pe ganduri, piele si senzatii, te infirbant prin afirmatii, si tac , te simt cum corpul se-ncordeaza , cum venele se incrunteaza, cum mintea-n suflet explodeaza si stop, tragem ceste cadru pe loc, e sus de tot aproape cosmic, te uiti la mine ma vezi dornic sa spun, ca sunt de tine prea nebun , dar prea , dar da , dar cum explici asa ceva zic vrea, si vreau acum , nu pot, respir prea greu sa-ti spun , ca da nu supravietuiesc , te vreau pe tine , te iube...!:)

Aham...

Zic sec, cazand de pe un scaun fara picioare,
Bulit pe coate si pe nas  , m-amuz tampit,
Si ma ridic apaudand intr-un stil mare,
Neobservand ca rad, cam necioplit.


Respir adanc cu sange printr dinti ,
M-asez usor in fund pe jos,
Si ma gandesc sa tip la sfinti,
Dar tac zicand ca iar sunt prost.


Imi iau de jos 3 servetele,
Si sterg roseata de pe fata,
Ma uit razand din nou la ele,
Si ma trezesc in gat cu greata.


Ma uit in jur , si vad ca eu,
Si zic perfect ca nu-i nici dracu',
Si ma ridic desi cu greu,
Desi pe fata-s ros' ca racu,


Merg spre oglina sa privesc,
Cat de subtil-a fost caderea,
M-am piedic iar si ma gandesc,
Cazand acum cum e durerea!


M-amuz din nou ca ce sa fac,
Daca-s cascat din toata firea,
Ma-ntind pe jos , ma tin de cap,
Si-mi urmaresc privirea.


Imi fac curaj sa ma ridic,
Si ma rastesc la mine,
Ma lupt cu greu sa nu mai pic,
Sa-mi nasc respect de sine.


M-asez intr-un final in pat,
Debusolat de ce a fost ,
Si realizez ca un turbat ,
Ca , chiar de-i luni nu are rost!

Tresar cand tac..

                Te-ai speriat si am vazut ca asta s-a intamplat, am simtit cum m-a mustrat esecul cuvintelor prea dure, nu dure , cuvinte mari , cuvinte adanci , prea multa exprimare libera, prea mult entuziasm !


    .. De ce? ...

               De ce reactionez asa cand imi place ? ; esecul tariei mele slabe, Nebunule, strig la tine , la cel din mine descatusat de inhibitii , de emotii , nu simt nimic decat ura si regret , sunt realist , inconstient, ca abuzez de cuvinte in diferite forme  si scriu cu sete si cu foame de metafore si comparatii, scriu cu sange din mine fiecare litera , fiecare silaba o arunc cu parti din mine, si lovesc in tinte clare , cuvinte dure, transform ganduri in trairi si senzatii in simtiri, rascolesc momente bune , ma joc , ma hazardez ca un ateu intre religii , si analizez pana la cel mai mic detaliu , si-apoi ma pierd;Pe mine , de mine, de cei din jur.

    ...sunt iar incapabil de emotie , dar mintea-mi e emotie, nu sunt lucid , nu-s visator, sunt eu intins, "mort" pe covor.Respir , dar nu din exterior, simt tot dar nu din interior, alerg din nou prin mi de fete, cu gandul pur ca-o sa existe, intre vise, ceva, ce cred eu pare-mise!

Atat!

Iar ...si iar ... si iar

              Nu cred ca m-am saturat sa traiesc asa , reflectand ca un poet distrus de propria-mi existenta , am ambiti , teluri marete dar ma opresc ca un prost de fiecare data, ce e cu mine ce se intampla , de unde  a pornit , totul?! ...Spune-mi , spune-mi tu cel care-mi ghidezi viata , care e soarta mea , care e destinul meu, ce vrea viata asta ipocrita de la mine ...De ce m-ai invatat sa iubesc asa ?! de ce m-ai lasat sa-mi traiesc fiecare moment de agonie singur in linistea mea tampita?! de ce e necesar ca de fiecare data cand intalnesc pe cineva sa-mi arunc din suflet agonia mea morbida si sa indepartez pe toata lumea ?! de ce ma lasi sa fiu singur ?! ce vrei de la mine ?! de ce nu-mi dai din nou puterea sa razbat acolo unde vreau?! de ce?! ..
           Sunt satul de scuze si minciuni care-mi trec in fiecare zi prin minte ..de ce eu ?! de ce eu trebuie sa traiesc in fiecare zi cu tona mea de intrebari?! de ce ma ti lenes in starea mea latenta?! de ce nu imi redai din nou stralucirea pe care o capatasem?! m-ai facut misogin , m-ai facut aspru ..si totusi m-ai lasat sa fiu bun cu cei din jur desi i ranesc in fiecare zi...de ce ma intreb din nou si mai adaug o  intrebare la infinitul de intrebari care-mi zac constant in minte ...de ce tot ce se intampla in jurul meu e sec si trist pentru mine ?! de ce nu ma lasi odata sa-mi traiesc existenta oricum umila macar cu deminitate si respect?! ..te iubesc dar de ce?! de ce am incredere in tine si de ce stau si ma intreb de ce?!


DE CE?!

G.

        Ca de inceput.  


              Si cum statea ea in fata mea zambind , am deslusit cu mare uimire ca acelasi sentiment transmis de mine se reflecta ca o oglinda ochii ei sticlosi , am tresarit putin cand mi-a spus cum se numeste , dar am tacut si am sorbit fiecare cuvant pe care mi l-a spus, si sincer va spun nici acum nu stiu ce mi-a spus cu adevarat.Dar:
                - Esti de neinteles! imi zice ea cu jumatate de gura.De parca nu intelegea de ce spune asta si nici nu era convinsa ca asa e.Am stat o clipa aproape inmarmurit , apoi am ridicat privirea din pamant , cu un murmur simpatic i-am spus:

                - Ma intelegi si stii ca asa e , esti prea deschisa la minte sa imi spui asta.Stiu cate amuzi pe seama mea si zici ceea ce ti-am zis si eu.Am inchis ochii si am ras .Ea isi pune privirea in pamant rusinata si schitand un zambet imi spune:

                - Esti amuzant.Si esti ciudat , ai vazut mai mult de cat arat ceea ce ma intriga.Ce este intre noi? M-a blocat , sincer, eram atat de blocat incat privirea mea tampa se uita ca la un perete , ca doar na, peretele e gol nu zice nimic te uiti ca un tampit la el. Am stat asa vreo 5 secunde inlemnit si neintelegand ce se intampa si am rostit in soapta ceva :

                Stiu ce stii si tu deci nu stiu, dar e bine si frumos asa cum e.A aprobat tacit, mascand din nou un zambet.A trebuit sa plece si mi-a zis cum zice ea de obicei fara alta fasturi si impopotonari
 
                 - Pa.
                 - Pa.I-am spus si eu fara sa-i arat ca pot mai mult de atat sau simt nevoia sa-i arat..
   
 
       Ieri am pupat-o pe frunte.
 
         Ieri am fost cuprins de o stare , euforica pot spune , sau nu , de fapt nu inteleg nici eu ce am avut si am mer spre ea , era atenta la nu stiu ce , ceva , nici n-am bagat de seama , m-am furisat in spatele ei si am pupat-o scurt si apasat pe frunte.Am plecat rusinat si abatut , nestiind cum o sa reactioneze , am tremurat ca un , stiti voi ce .Nici acum nu inteleg de ce am facut asta si de ce ma simt cum ma simt , tinand cont ca mi-a zis cum s-a simtit si nu a fost atat de urat.Oricum momentul a fost ciudat , eu am fost ciudat , reactia ei a fost ciudata , amuzant oricum cat de putin timp a trecut si cat de multe s-au intamplat.


     Poveste de seara
 
      Imaginatia mea bogata , dupa cum vedeti in fictiunea de mai sus , se naste dintr-o dorinta , ca banuiesc ca doreati sa stiti de ce scriu tampenii pe blog, o dorinta de a gasi acea persoana care sa-mi faca mintea sa para inceata , sa-mi faca gandurile sa se miste in slow motion , sa-mi opreasca efectiv timpul si sa imi tina sufletul atata de ocupat incat sa nu inteleg ce se intampla.Si totusi intamplator , de fapt sigur nu stiu cum as reactiona , cum as face , ce as incerca sa fac , probabil teama ca o sa apara ma rastoarna ca pe un pom intr-o tornada, se lupta cu toate principiile mele, si cred cu tarie ca o sa fiu inutil si nesemnficativ in momentul in care o sa apara.Imi doresc sa pot sa-i fac fata , sa pot sa i arat potentialul pe care probabil il am , si sa pot sa dezvolt cu ea acea ciudatienie de relatie ( sau cum se poate defini ) intre noi, sa pot sa coexist cu ea sa pot sa ma intersectez cu mintea ei , sa pot sa rezist senzatiei de atunci.Ce ma amuza e ca toti ne dormim o astfel de experienta dar nu toti sunt constienti ca nu o sa faca fata si ca o sa se schimbe multe , dar tine-ti minte o sa dea cu voi de pamant la propriu si la figurat si o sa zguduie din temelii tot ceea ce a-ti construit in multi ani , o sa va placa si o sa va amuze , cel putin eu asa vad asta.Si cand o sa ajungeti in punctul ala nu fiti lasi , fiti puternici , fiti sinceri cu voi si cu persoana respectiva, pentru ca daca ea chiar exista o sa inteleaga toate prostiile pe care le ganditi , o sa treaca peste tampeniile pe care le faceti si , aduceti-va aminte ca nu trebuie sa o lasati sa dispara ca alta ca ea nu mai exista.Asa ca inchei , cum imi place sa zic: Adio.

Cadenta unui gand..

        M-am repezit spre tine ca un fulger intre nori,
        Si nu regret nimic chiar daca am scapari ,
        Ma port ciudat , adesea diferit,
        Dar ti-am mai zis candva ca sunt tampit,
        Iti scriu acum , cu drag pe a ta buza,
        Ca stiu ca ai putea , sa fi tu muza,
        Dar ma gandesc cu drag  si fara scuza
        Ca am ceva in mine care-acuza,
        Durere si placere , tresare fin in vene,
        Ca stiu ca de-s cu tine n-am probleme,
        Sau am si-mi plac , nu stiu ce fac,
        Iar spun ca ma gandesc, dar tac,
        Si fug cu mintea-mi surda , usor spre viitor,
        Amagitor dar  dulce , se naste-umilitor,
        O teama de creanta , o teama de un fals,
        Un sentiment de drag , dansa-n un vals,
        Un vals al procrearii, un vals al nemuririi,
        Impartasind in mine senzatia plutirii,
        Sunt parca intr-un cosmos , unde traisesc tacit,
        Ma-nchid acum in mine sunt , tampit!

...eiutatS

               Te conturez ca o statuie zidita de un scluptor suficient de inspirat incat sa-ti sufle si viata , si apoi sa te lase sa umblii libera ca un corb in vant , impartind nebunie si frumusete pe unde mergi , sunt captivat cum zidul care iti inconjoara miezul sensibil poate sa fie atat de frumos impartit in contururi fine , esti divina in imaginatia creatiei mele , desi poate exagerez mi-am ridicat talpile de pe pamant cand te-am cunoscut dar mi-am prins in pamant degetele sa ma tina inca in realitate , acum incep sa ma asez din nou cu talpile uscate de aer pe pamant si zambesc.Scriu acum de tine ca de o statuie dar asta esti ceva de piatra cu un suflet frumos care renaste in atmosfera sinistra a anotimpurilor.
              Ti-am mai zis dar iti repet , iti multumesc ca mi-ai adus zambetul acolo unde nu a mai reusit de multa lume nimeni , sunt intreg acum , sunt complet eu cu mine , impacat ...sunt eliberat. Am gandurile formate sigur si intarite , maturitatea de a-mi cere scuze si de a crea senzatii in juru-mi ca un tablou frumos .Iti pot multumii si ca m-ai lasat sa vad in tine potentialul cu care respiri siguranta si porii prin care imparti atata pofta de viata. am inteles ca nu esti perfecta dar ca poti sa redecorezi ganduri sa organizezi oameni , sa instaurezi senzatii diferite in cei din jurul tau.Da probabil ai dreptate ca in momentul in care te apropii mai mult se naste o senzatie ciudata in persoana din jur , am gasit raspunsul esti prea diferita sa poti fi conceputa bine , poate prea puternica pentru cei din jurul tau , prea speciala .
               Eu , sunt mut de multe ori si nu pot sa concep ca exista ceva atat de diferit , atat de complex.Poate exagez din nou , sau poate nu dar pana la urma e doar parerea mea simpla. Ma gandesc iar la faptul ca ziceai de zid , clar iti dau dreptate doar esti statuie, statuile sunt frumoase si sincere , mascheaza starile pe care le au , aduna povesti si ganduri , transmit putin, dar doar esenta , trec neschimbate in exterior prin vreme dar totusi interiorul se schimba si traiesc libere si rebele in spiritul nebun al naturii.
              Te consider speciala si stii ca asta esti , ma amuz teribil ca nu existi si ca imaginatia mea poate zburda prin mintea ta fantazmagorica ca adierea vantului prin mireasma pura a ierbii.Iti spun te pup si sa ne revedem cu bine in cealalta viata.Adio gand nebun!

Azi sunt critic...

     Ma uit in jurul meu , stau studiez orice miscare o face cel de langa mine , imi fac un milion de ganduri , conturez adevarate scheme si apoi le revars , trist , tot asupra mea .Incep sa cred ca ce fac nu fac bine , si ca ce vad ,vad prost , stiu e anost, dar sunt prea sigur pe mine , de-a dreptu arogant si relativ modest , ma inconjor cu egoism si incep sa critic in mintea-mi tot .
           A aparut ea , iuluzia mea si oglinda mea si acum critit cu placere ca ea intelege , nu stiu ce legatura ciudata s-a creat , ca de cand exista e totul mai greu sau mai obositor , mi se bat toate gandurile , zic ceva sigur apoi ma intorc din gandire si analizez crezand ca-i prost dar , nu regret, si totusi ma gandesc prea mult si spun prea putine , sunt prea sincer desi oftez mintind ca e totul cum ar trebui sa fie .M-am legat de un vis pe care-l crez ca pe un copil in sinea-mi , si ma redobandesc ca un erou intors secerat din razboi.Stiu ca e o "lupta" cu mine cand vine vorba de ea, ca reactionez simplu dar complex, prost dar cateodata bine si nu concep faptul ca mi se ruineaza ca un zid teoriile pe care le-am creat in ultimii ani din existenta mea.Vorbesc poetic dar stiu ca altfel nu stiu sa-mi exprim cuvintele si starile pe care le am .E o intreaga metamorfoza continua in mintea mea secerata de o urma de nu stiu ce, nu inteleg ma simt complexat de puterea cu care a sarit ca un animal de prada la jugulara mintii mele , si cum a doborat ca un vanator tot ceea ce s-a creat in atata timp.Ma mint singur ca o sa treaca la un moment dat si o sa rasar ca un soare apus pe o planeta moarta , recreend viata .Ma mint prost si ma adancesc in corpul cu care-mi ingradesc de 23 de ani sufletul.Sunt melancolic?! Zic NU, dar sunt confuz, sunt fericit si trist in acelasi timp , deschid o usa in trecut sa pot sa o inchid din nou , dar stiu ca traiesc ca orice animal tampit in viitor , desi ma leg ca o ancora in prezent .Mi-am intins sufletul ca un zmeu as spune , sa pot lasa vantul sa-mi sufle prin panzele sufletulu meu zdrentuit , in incercarea slaba de a-l peticii pana ar devenii ca nou.Iar ma mint, pentru ca e vechi si a trecut prin multe corpuri desi el nu-si aduce aminte si existenta lui mizera a vazut mai multe decat ar putea indura mintea mea, asta e si scopul pentru care uitam ceea ce a fost inainte si incepem  noua viata cand ne nastem.Inchid totusi aceste randuri cu un patos aparte spunandu-mi mie.Adio!?.

Speranta.

                  Ai infasurat dragostea in staniol , i-ai facut 3 gauri sa respire , sa fi sigura ca nu-i pierzi pulsul pana la finele gandurilor tale , ti-ai luat inima in dinti si ai inceput sa alergi ca o nebuna prin viata tuturor.Esti amuzanta , tu speranta cum crezi ca poti sa ti sub gija ta tot ce are vlaga .Esti sadica si egoista cum ne ti pe toti la zid , si ne reculegi ca pe niste grane picate pa campul inca ud de la ultima varsare de lacrimi a norilor.Ma amuzi de fiecare data cand imi vi in minte si-mi spui ca o sa fie bine , esti ipocrita , esti trista cand faci asta , stii ca binele tine de noi nu de tine , dar tu il ti revigorat in fiecare clipa prin tot ce atingi.Esti trista speranta , ca vorbesti ca o clarvazatoare in noi si ne ghidezi la limita subzistentei psihice de fiecare data si cum ne imparti in categori in functie de cat de puternica pari ca esti.Esti trista speranta.

Metafora de seara..

  Pe bolta cereasca zambeau stelele una la alta , cu ochii inlacrimati de zambete , iar luna le veghea cum orice mama isi vegheaza copii.Negrul umplea de culoare restul cerului iar pale de lumina coborau peste ei.Erau amandoi intinsi pe spate in iarba proaspata privind lung catre zarea ce oprea soarele ca o bariera a timpului.Era un apus integru , se vedeau urme de lumina intr-un rosiatic-portocaliu ce-ti incanta atat de mult privirea.Ea intoarce privirea spre el cu o licarire plina de dragoste , de parca timpul s-a oprit in loc doar ca ea sa poata privii catre el cu tot ce avea ea mai de pret , sufletul ei, rostind cu patos :"-ai observat ca suntem doi oameni cu aceiasi umbra? Ca atunci cand mergem impreuna pe strada lumea amuteste vazandu-ne doi cu o umbra? De ce oare?"El tacut , privind catre apus , ofteaza dulce si i sopteste, intorcand usor capul catre ea, atingandu-i urechea cu buzele :"Noi, iubita mea , daca n-am avea trupuri am fi o persoana , umbrele noastre de la inceput au inteles asta si s-au unit intru totul.Avem aceleasi ganduri , aceleasi sentimente, aceleasi dorinte si sperante , acelasi tel , aceiasi viata , doar corpurile ne despart de aceasta uniune magica." Ea uitmita de ceea ce el i-a spus se intoarce sarutandu-l energic , isi ridica privirea catre cer din nou si spune:"Te iubesc si te urasc ca intr-un muzical mut si esti tot ceea ce as fi visat vreodata, esti al meu." , apoi l-a sarutat din nou si si-a pus capul pe pieptul lui.El imbratisand-o cu tremur , i-a spus cu drag :"Si eu te iubesc ."Au tacut cateva momente , timp in care umbra lor tremura la adierea fina a vantului.
            Cele doua frunze de pe tulpina trandafirului , au adormit in acea seara pe iarba inmiresmata ca si cum ar fi fost ultima lor seara impreuna, oftand si tremurand din cand in cand la cate un vis.

S.S.A.

                Si-a adus aminte ca statea rezemata cu capul de peretele rece si recita dintr-o carte veche , a carui titlu nu se zarea deloc , am prins cateva initiale SSA , nici acum nu stiu ce inseamna .Am incercat sa descifrez ce spunea acolo in mormaitul ei lasciv dar nu am reusit .Am desprins clar cateva cuvinte , care oricum le asezam nu aveau nici o noima.La un moment dat a tresarit brusc si mi-a aruncat o privire , de parca i descifrasem misterul .am schimbat repede privirea de la ea si am vazut in coltul camerei , cum atarna parca din instinct un candelabru de perete , de un gri pal , aproape aprins.Lumina lui verzuie mi-a adus aminte de acele lampi pe care le punea bunica in noptile de Craciun in fata casei , de parca doar la noi era Craciunul.M-a distrat putin peretele mucegait pe care era aruncat candelabrul acela , rememorand bucataria vecinei mele , care se vaita mereu ca da cu var dar tot e mucegai.
          A fost liniste cateva momente apoi ea, si-a schimbat privirea desi se zgaia cu ochii ei mari la mine de ceva vreme , si mi-a spus cu o voce calda."-de ce tu?".am amutit , neintelegand ce vrea sa-mi spuna , am masurat de cateva ori camera mica in care ne aflam , descoperin cu seninanate sute de carti prafuite si cateva obiecte facute de ea aruncate intr-un haos dragut.I-am raspuns cu jumatate de voce:"-de ce eu?!.in continuare suprins de intrebare.A zambit si mi-a aruncat din suflet cateva cuvinte :"-de ce tu ai reusit sa vezi ceea ce nimeni nu a apucat sa vada , si de ce tu ai facut posibila deschiderea mea in fata ta?".Am tacut din nou si am incercat sa schimb subiectul , nu am reusit si timid mi-am contopit privirea cu a ei si i-am spus:"-pentru ca eu te plac la fel de mult cum iubesti tu singuratatea , si te inteleg la fel de bine".A ras putin isteric si apoi mi-a spus , se vedea cum i straluceste fata si cum buzele se roteau pe fiecare cuvant pe care il spunea,:"nu sunt suprinsa , ca tu esti acel om, sunt surprinsa ca existi totusi, am citit despre tine undeva dar nu-mi aduc aminte unde",moment in care a rafoit usor cartea si a continuat:"-am gasit aici am citit , e un capitol intreg despre tine " apoi , s-a intristat brusc si mi-a zis ultimile cuvinte :" e fascinant ca nu existi".

Amort?!

             Amort!?E amuzant , asa ma simt apoape in fiecare zi , si imi place , imi place al naibii de mult sa fiu asa.Sunt intrebat de multe ori ( va mint , chiar zilnic), ce e cu tine , esti bine , pari cam palid , s-a intamplat ceva ?!. Rad in sinea mea si raspuns ipocrit de fiecare data cu acelasi raspuns sec :"Sunt obosit".Nu am confortul necesar sa explic la 50 de persoane acelasi lucru si sa fac mari eforturi pentru a putea satisface nevoie tuturor de a stii ce se intampla.Ce ma uimeste totusi ei ca raspunsul ala sec pe care il dau , i multumeste dar nu i ajuta , se vede pe fetele lor ca nu i incanta , dar se prefac de fiecare data ca inteleg sau efectiv dau din cap aprobandu-mi spusele. Odata ajuns acasa in solitudinea mea tampa , ma deschid ca o floare de lotus catre mine , si ma analizez cu toata critica necesara , aducandu-mi moralul la nivelul optim.Am amuza mult de tot faptul ca am momente in care parca imi cobor atat de mult nivelul pana in punctul in care obrazul ar atinge pamantul si pun usor urechea ascultant vocea celor din alte lumi.(o sa credeti ca am inebunit , dar e doar ceea ce credeti voi), excluzand misoginismul , ma redescopar in momentele alea si imi dau seama ca nu mi-am testat suficient limitele , si ma reconstruiesc din nou ca un joc de lego din parti surde si parti mute , din parti vizibile si parti ascunse, pana o sa devin probabil acel om simplu cum mi-l imaginez deja.Ce pot sa banuiesc este faptul ca daca ati parcurs parti din ceea ce este scris pe blogul meu a-ti constientizat ca urma de resentiment din ganduri a disparut apoteotic , intr-o urma de fraza scrisa aici in ultimul rand.Aveti dreptate , da aveti dreptate nu am ajuns la ultimul rand , sunt constient ca oricum o sa cititi pana la ultimul rand doar pentru a afla unde s-a oprit urma mea de dramatism si resentimente, sau daca nu o sa ajungeti acolo sunt din nou convins (sa se observe nesiguranta ), iar ma amuz cand scriu asta, ca rolul meu nu e de a va binedispune , e pur si simplu un gand aruncat anapoda pe o pagina goala , ce se destainuie in fata voastra transparent ca o pala de apa.Redeschid ultimul rand si va spun cu drag , ca parea distructiva s-a pierdut odata cu timpul , si ca am reusit sa ma recristalizez in ceea ce sunt acum , si ca orice urma de neliniste si tragedie , a ramas indoctrinata in vena ultimei scrieri din prima fila a anului deja scurs.Inchid acum in acelasi mod :


          Ating ca o pasare destinul de foc si ca un monstru sacru scriu cu sange , atunci cand noaptea ajunge si lumina se pierde in umbra , o sa ramaneti voi si vorba o sa ajunga , deci cred ca ochiul deschis din clipa asta se racoreste in viata ca ne-nsemnatul dor , dar merg in alte clipe in alte parti ascunse si va consider demni sa ma descoperiti! (Imi cer scuze pentru gradul ridicat de autostima si pentru nonsensul scris mai sus , dar imi asum cu mare vina , tot ce am spus)!

Crima..

           Se asternea cu nerabdare toamna si copacii deja colorau decorul intr-o panza rosu-aramie , precum paloarea sangelui.Era 7 septembrie 1894 si in jumatatea camerei intunecate se zarea printre unmbre , usor reflectate de becul aproape ars de afara o mana , usor crestata cu um semn ciudat aratand spre usa.M. a intrat cu grija , crezand ca nu era nimeni in camera , deschide brusc mana in care tinea cana lui verde , cana obisnuita de cafea si tipa sec "Ajutor , sa cheme cineva politia.A. din spate , tremurand intreaba cu jumatate de voce ce s-a intamplat.M. cu un tremur brusc in voce , aproape plangand a zis: "mi-au omorat sotia , nenorocitii.".
               Alice statea intinsa cu picioarele incruscisate  intr-o balta de sange.Parul ei blond , era intins , aproape ironic in forma unor raze de soare , iar buzele ei balteau de rosu ,  trupul i era imbracat intr-o rochie alba , lunga pana peste glezne , cu un imprimeu  cu trandafiri in juraul sanilor ,un crem deschis apropiat de alb , am banuit ca de la faptul ca erau mereu atinsi de ea , de sotul ei , concluzie proasta luata de mine afland ulterior despre ce era vorba.(asta va zic alta data).O bretea de la rochie era trasa peste umarul drept lasandu-i la vedere o parte din sanul voluptos alb ca laptele.Ochii ii erau deschisi ca si cum  l-ar fi privit in ochi pe asasin si si-a varsat sufletul in el , era metaforic , era primul cadavru pe care-l vazusem si m-a fascinat atat de mult incat am inceput sa scriu carti despre asta , revenind la victima noastra , avea pe obrazul drept acelasi semn ca pe mana , eram convinsi ca e marca titularului, era un hexagon bine delimitat de niste umbre ca si cum ar fi incercat o sculptura dar nu a reusit cu un F intors in interior. M-a intrigat mult semnul , si sincer va zic ca nici criminalul nu a stiut ce inseamna .
          Locul mocnea a fum de tigara si a sange statut, iar singurul bec care ne ajuta sa vedem mai bine era si el orb.Am urmarit fiecare detaliu al camerei , si am observar ceva ce mi-a dat de inteles cum s-a intamplat totul...Era..

Si acum are totul sens...

        Ai rememorat clipe din viata ta si ai ajuns la concluzia ca esti EGOIST, prea egoist sa vezi mai mult decat pe tine , ai ajuns sa dai din versuri si rime , in texte cretine , impertinete dar crezi ca e absolut necesar sa faci asta in fiecare zi , in fiecare clipa mizera a imaginatiei tale.Ai descoperit recent ca iti place tot mai mult lumea , tot mai mult viata , ca esti atras de persoane asemanatoare cu tine , ca ai multe lucruri in comun cu toata lumea atata timp cat coexistati in acelasi univers mai mult sexual decat real , mai mult sobru si macabru decat alte peisaje luminate de seninatatea clipelor frumoase , ca imaginea pe care o creezi e imatura si sumbra...esti un PROST .
             Magnitudinea dilemei pe care o ai zi de zi sti clar ca se termina in senzatii tactile si ca orice placere trupeasca iti satisface pofta morbida de carne , de femeie , de orice femeie iti apare in cale , si esti constient ca acum a aparut ea si ca placerea ta carnala nu poate lupta cu placerea interioara si ca , se dezvolta in senzatii si sentimente diferite de starea pe care ai avut-o in ultima perioada .Ti se pare atractiv ca nu poti ajunge la ea , desi arunci orice idee ca in cusca unui leu stiind si vazand ca o musca , observand fiecare gest sau privire pe care ti-o arunca.Esti constient ca nu o sa fie a ta sau cel putin nu acum , dar stii ca trebuie sa lupti pentru ceea ce stii ca vrei si stii ca poti sa ai , esti mascul, ademeneste-ti si cucereste-ti prada.Te amuza felul in care se ataca de fiecare data si e detasata de ceilalti si de tot ceea ce se intampla in jur, stii ca si ea te asteapta si esti sigur ca asta vrea si ea , dar nu stii de ce , nu stii ce i-a placut , poate ca semanati?!sau poate ca.. alte dileme zilnice care nu duc la nici o rezolvare si este ferm constient de asta , si tot nu-ti pasa?! stii de ce nu-ti pasa pentru ca o placi si o vezi mai mult decat un materilal cu care ai face sex , sau ti-ai umple cu putere, cartea din mintea ta in care predomina sexul si placerea ta bolnava.Iar esti orb?Iar ai in minte iluzia unei fade remuscari ?!
              Trezirea spune impaturirea mintii tale , ai un reflex bun si o defensiva geniala , de ce continui sa te feresti de asta sau sa nu-i dai importanta ?! Evident esti singur si incepi sa intelegi ca asta nu e o solutie..Ca de cativa ani tot te lupti cu umbre care-ti trec prin pat fara sa reti nume si nici un semn caracteristic , sunt trupuri oarbe care-ti ofera ceea ce vrei , prostindu-le atat de usor ..Stii  ca asta-ti place si ca asta vrei?! Eu sunt sigur ca aceea care a ajuns in punctul in care ti-a daramat acea credinta poate sa fie mai rea ca toate celelalte?! Incearca iti zic ...te bat la cap de cateva zile bune cu asta ..Doar stii ca instinctul cel din tai nu da gres..Incearca sau trezestete , drag prieten!

Strop de veghe..

        Albastru pur al cerului se racorea in ochii tai cand te-a vazut prima data , mi-a spus cu seninatate el .A adancit misterul in clipa in care l-am intrebat cine esti , si a inchis usor din ploape , lasad doar un strop de licarire, mi-a raspuns tacit "Oricum nu o stii , si stii asta deci nu ma intreba" , obraji ii erau rosii ca focul iar gura intredeschisa murmura oricum ceva fara noima , ma gandeam.A incercat sa iasa din camera , mascand faptul ca s-a rusinat la intrebarea pe care i-am adresat-o, dar l-am prins de mana si i-am spus :
          - "nu face greseala pe care si eu am facut-o nu fi orbit de limitarea pe care mintea ti-o pune , spunei ce simti si chiar daca nu-ti raspunde in aceiasi forma macar stii ca nu a fost sa fie."a tacut cateva secunde si mi-a spus cu un zambet ironic.
           -"ai incercat si tu candva dar nu ti-a reusit , si daca tie nu ti-a reusit eu de ce as razbate unde tu nu ai izbutit.".M-am amuzat putin ,apoi mi-am adunat toata seriozitatea pe fata si i-am spus:
           -"Sunt absolut sigur ca felul in care i vei transmite tu starea si emotiile tale vor depasi cu mult vrajeala ieftina pe care i-am intins-o pe tava eu ca un animal in calduri ce eram pe vremea aceea.Fi sincer cu ea si o sa fie a ta". Putin tulburat de ceea ce i-am spus , si-a lumitat privirea si mi-a zambit subtil.
           -"o sa fac ceea ce mi-ai spus ,deja am increderea ca o sa reusesc.Iti multumesc pentru optimismul tau nebun".Am aprobat dand din cap l-am salutat si am plecat.Am deschis ochii si m-am trezit singur vorbind ca un nebun cu mine.O Doamne ! Am ramas din nou surprins de momentul inedit oferit mie de catre mine.

             Am derulat povesti prea multe cu prea putine cuvinte , m-am abtinut sa nu starnesc nici presupuneri , nici replici absurde , nici comentarii de prost gust.Iti multumesc ca m-ai tinut reunit in tine, i spun sinelui , aprofundand fiecare miscare pe care urmeaza sa o fac.

Miez de nuca..

               
             
            Simti cum trece vantul printre gandurile noastre si cum placerea de a recunoaste micile zgomote care ne fac sa tresarim se scurge in clipe lungi de neuitat? Iti aduci aminte de clipele copilariei cand orice lucru marunt te facea sa zambesti , cand vedeai o pasare ciripind , un izvor susurand , cand muscai cu pofta dintr-un mar pe care uitai sa-l speli , cand statea in iarba cu orele numarand norii si comparandu-i cu orice iti treaca prin minte , iti aduci aminte noptile in care priveai stelele in acea linsite profunda si cum asteptat sa rasara luna pe cer sa se faca lumina in acel intuneric profund.Cum admirai fiecare raza de soare pe care o simteai pe pielea calda si cum fiecare floare pe care o miroseai emana acel parfum dulce al copilariei? Iti aduci aminte cum dimineata cand te trezeai simteai miros de clatite sau de prajituri si cum in preajma sarbatorilor simteai in aer acea mireasma de sarbatoare?Iti aduci aminte cand ai mancat prima data nuci si te-ai murdarit pe maini atat de rau incat nici cu zeama de lamaie nu ai reusit sa te cureti? Iti aduci aminte cum a fost prima oara cand ai desfacut un ou Kinder si te-ai bucurat cum doar un copil se poate bucura de surpriza gasita si cum desfaceai cadourile de sub brad crezand ca Mos Craciun le pune acolo? Cum asteptai sa vina iarna sa iti iei sania si sa zburzi ca un nebun prin zapada fara teama ca o sa racesti sau ca te poti lovi? Iti aduci aminte cate de curajos erai in copilarie si cum nu iti era teama de lumea cea mare? Crezi ca daca retraiesti acele vreuri in minte nu te fac iar copil? Deschide ochii si uitate in jurul tau , lumea s-a schimbat dar amintirile raman in minte si in suflet , lucru care te mentine tanar mereu si reinventeaza in fiecare zi parti din tine , reintregeste copilul care traieste in tine si care te face sa zambesti de fiecare data cand iti aduci aminte acele clipe.Si daca nu iti aduci aminte, si daca nu zambesti inseamna ca nu ai trait momentele acelea si copilul din tine a ramas doar o urma .Zambeste!

Maturizat timpuriu..

        M-am regasit ca un nebun in aceasta lume si am scapat de cusca din care eram captiv , sunt liber , liber ca un fulg de nea in adierea vantului si ma simt matur si sincer ca in prima zi din viata.
sunt uimit de felul in care cei din jur nu constientizeaza trecerea timpului si ca cele mai neinsemnate lucruri trec pe langa ei ca apa peste pietre, e pura tragedie sa nu intelegi lucrurile neinsemnate si micile remuscari ale timpului sa nu le iei in seama. Sunt convins in sinea mea ca marginea prapastiei s-a indepartat de mine si sentimentele mele s-au racit si inima mea trece nepasatoare pe langa atatea suflete ce i-ar putea aduce fericirea.Dar nu e necesar! Insist ca nu e necesar sa reintregesc parti din mine in sufletele chipurilor pe care le vad zilnic, temporar sau permanent , sau le zaresc adesea in poze si clipuri.Sunt nascut sa nu mai gust din siguranta relatiilor si sa caut din copilarie acea chimie , acel "lucru" pe care lumea il considera evident in lumea asta.Sunt fericit cu mine si cu escapadele mele tandre , dar lipsite de insemnatate si stau cu gandul impacat ca as putea continua povestea vietii mele in aceiasi forma nosalanta si plina de un ireal fantastic. Expresia misogina si aroganta pe care o maschez de multe ori cu un zambet tragic pe care nici ochii cei mai ageri nu o depaseste si totusi sunt eu un sincer om..

...despre...

...nu ma pot oprii din scris , le scriu in minte , le gravez in peretii interni ai mintii mele , nezugraviti de mult timp, le scriu pe foaie , pe vise , pe ganduri , pe irisul privirii din suflet, le scriu pe oglinda nefericirii , pe ecrane mate , pe raze de intuneric le decolorez , pasteland orice imaginatie ca un necunoscator in ale genului...le scriu pe ele , gandurile mele , tramurand de placere , cuget relaxat la alta bere , ma intretai in visare , subliniez ziua de azi , nefastul creat il dezarmez in lirici impunatoare, ma gandesc sadic ca sunt in drum spre mare , mare visare in departare , ca gandul meu mare se toara in uitare si se intoarce la tine , mascand degerata in rime , caldura pe care o emana , imi torn fericirea in cana si beau , ma incalzesc in amagire si stau , si stau , astept un moment de sclipire , astept un moment de gandire , de re-ntregire , am fluturi in stomac , nu simt iubire , am relaxare-n minte , si cantec in fundal , sunt relaxat in vise , sunt demn de muzical, sunt incoltit de sentimente, imi bate-n usa fericirea , nu-s pur convins ca o sa deschid , sunt sincer , sunt visator , sunt dulce-n minte , amar in suflet, sunt orb de propria-mi modestie, iar tu esti vie , sunt dependent de tine , sunt mincinos convins dar tu , ma schimbi, tu ma transformi , ma re-ntregesti ca pe un puzzle , ma recombini parca-s din piese, ma regasesti parca-s uitat , tu ma adormi cand nu-mi e somn , ma faci sa ma trezesc perfect...cu tine-mi developez secvente din viata, si le postez in mici albume, in cutiute negre rupte , depozitez acum cu tine , imagini ce le strang de vreme , nu de demult , chiar de-s recente, cand clipele sunt inerente, ma regasesc cu tine-n gand, si imi dezvolt sentinte pure, din clipe lungi de fericire , si cum oftez de mult iubire, sa-ti spun ce simt si tot ce cred, sunt sincer in a mele ganduri , si sunt destins cand iti zambesc , cand vad acum in aste randuri , doar fericire cand clipesc , iti spun si ma repet probabil , ca esti frumoasa nu visez , pe tine din soptiri de astre , ma faci mereu sa te ...:-(

Tremur...

...priveste catre geam cu ochii goi, sar sclipiri din privirea-i oarba, e intuneric, singura lumina care se vede in umbra noptii , se oglingeste acum in a ei privire, o tin in brate ,iar  respiratia mea rece i mangaie umarul gol, sunt imbatat de mirosul parfumului ei sadic, fara sens, i cuprind talia cu mana mea uscata, lasandu-mi fiecare celula sa-i simta pielea calda, i trag parul de pe gat in tentativa seaca de ai saruta gatul , se sfarma in mii de piese fiecare bataie a inimii ei ce o simt pe pieptu-mi gol, iar fiecare sunet pe care-l scoate atunci cand respira , se aude accelerat ca un ecou difuz, buzele mele i ating in cele din urma gatul ei tremurand , si trupul ei se zvacneste in intuneric, i simt la un moment dat buzele ei dulci , atingand buzele-mi uscate de emotie...trupul ei se incolaceste in jurul trupului meu , contopinduse-n tacere, e noapte , orice sunet sparge ca un avant tacerea moarta din camera , sangele imi raneste peretii venelor , si aud cum tipa in venele ei cautand scapare , si revarsandu-se cu putere asupra inimii ei de gheata...melodia ce se naste din bataile inimiilor , se imparte acum in doua ritmuri abrupte , ce destainuie trecutul, prezentul si viitorul , uitat in aceiasi clipa...renaste din pura fictiune , o dorinta morbida , salbaticiunea gandurilor noastre , transforma sadismul in pasiune, si fiecare moment se imparte in clipe ...sunt doar noi si linistea, doar noi si noaptea, nu e nimeni sa ne opreasca , nu e nimeni sa ne priveasca , suntem doar noi in momentul detasarii noastre de trup , e mai presus de imaginatie, mai presus de tot...omoram fiecare gest barbar, si fiecare senzatie o multiplicam la nesfarsit...tremuri, si simt cu unghiile tale imi sfasie spatele, cum buzele tale imi macina gatul ... imi intorc privirea spre tine , cu orgoliul secat de vanitate si deschid ochii...

Atingere...

...i rapesc sufletul , si inima i-o smulg din piept cu dragoste , depasesc partea egoista din mine si ura o arunc in aer, deja se simte mirosul proaspat de sange pe peretii mintii ei , si parfumul ei dulce umple camera , trupul ei acoperit de un cearceaf negru , se dezgoleste usor in muzica surda ce canta-n camera, o raza de lumina strapunge geamul prin praful uitat al timpului , si i face privirea sa sclipeasca de parca i-au luat ochii foc, parul ei negru i pica pe spatele-i gol , intregind trupul ei perfect , respiratia ei din ce in ce mai accelerata i face pulsul sa vibreze in vene , si inima sa bata in ritmul nostru, privirea mea o urmareste cum tremura intinsa pe pat .. lumina difuza i scoate in evidenta fiecare forma , ingenunchinu-mi fiecare vis pe care-l aveam...ma uit mut de uimire la ea, incercand sa-mi dau seama daca e sau nu acolo, imaginatia-mi joaca feste , mintea-mi bolnava o vrea acolo...dintr-o data muzica tace , lumina difuza se stinge si razele soarelui dezvaluie patul gol...



...Efemer, dar simplu , alerga in minte , cu fata-i putin trista , dar totusi zambind , un gand ...