G.

        Ca de inceput.  


              Si cum statea ea in fata mea zambind , am deslusit cu mare uimire ca acelasi sentiment transmis de mine se reflecta ca o oglinda ochii ei sticlosi , am tresarit putin cand mi-a spus cum se numeste , dar am tacut si am sorbit fiecare cuvant pe care mi l-a spus, si sincer va spun nici acum nu stiu ce mi-a spus cu adevarat.Dar:
                - Esti de neinteles! imi zice ea cu jumatate de gura.De parca nu intelegea de ce spune asta si nici nu era convinsa ca asa e.Am stat o clipa aproape inmarmurit , apoi am ridicat privirea din pamant , cu un murmur simpatic i-am spus:

                - Ma intelegi si stii ca asa e , esti prea deschisa la minte sa imi spui asta.Stiu cate amuzi pe seama mea si zici ceea ce ti-am zis si eu.Am inchis ochii si am ras .Ea isi pune privirea in pamant rusinata si schitand un zambet imi spune:

                - Esti amuzant.Si esti ciudat , ai vazut mai mult de cat arat ceea ce ma intriga.Ce este intre noi? M-a blocat , sincer, eram atat de blocat incat privirea mea tampa se uita ca la un perete , ca doar na, peretele e gol nu zice nimic te uiti ca un tampit la el. Am stat asa vreo 5 secunde inlemnit si neintelegand ce se intampa si am rostit in soapta ceva :

                Stiu ce stii si tu deci nu stiu, dar e bine si frumos asa cum e.A aprobat tacit, mascand din nou un zambet.A trebuit sa plece si mi-a zis cum zice ea de obicei fara alta fasturi si impopotonari
 
                 - Pa.
                 - Pa.I-am spus si eu fara sa-i arat ca pot mai mult de atat sau simt nevoia sa-i arat..
   
 
       Ieri am pupat-o pe frunte.
 
         Ieri am fost cuprins de o stare , euforica pot spune , sau nu , de fapt nu inteleg nici eu ce am avut si am mer spre ea , era atenta la nu stiu ce , ceva , nici n-am bagat de seama , m-am furisat in spatele ei si am pupat-o scurt si apasat pe frunte.Am plecat rusinat si abatut , nestiind cum o sa reactioneze , am tremurat ca un , stiti voi ce .Nici acum nu inteleg de ce am facut asta si de ce ma simt cum ma simt , tinand cont ca mi-a zis cum s-a simtit si nu a fost atat de urat.Oricum momentul a fost ciudat , eu am fost ciudat , reactia ei a fost ciudata , amuzant oricum cat de putin timp a trecut si cat de multe s-au intamplat.


     Poveste de seara
 
      Imaginatia mea bogata , dupa cum vedeti in fictiunea de mai sus , se naste dintr-o dorinta , ca banuiesc ca doreati sa stiti de ce scriu tampenii pe blog, o dorinta de a gasi acea persoana care sa-mi faca mintea sa para inceata , sa-mi faca gandurile sa se miste in slow motion , sa-mi opreasca efectiv timpul si sa imi tina sufletul atata de ocupat incat sa nu inteleg ce se intampla.Si totusi intamplator , de fapt sigur nu stiu cum as reactiona , cum as face , ce as incerca sa fac , probabil teama ca o sa apara ma rastoarna ca pe un pom intr-o tornada, se lupta cu toate principiile mele, si cred cu tarie ca o sa fiu inutil si nesemnficativ in momentul in care o sa apara.Imi doresc sa pot sa-i fac fata , sa pot sa i arat potentialul pe care probabil il am , si sa pot sa dezvolt cu ea acea ciudatienie de relatie ( sau cum se poate defini ) intre noi, sa pot sa coexist cu ea sa pot sa ma intersectez cu mintea ei , sa pot sa rezist senzatiei de atunci.Ce ma amuza e ca toti ne dormim o astfel de experienta dar nu toti sunt constienti ca nu o sa faca fata si ca o sa se schimbe multe , dar tine-ti minte o sa dea cu voi de pamant la propriu si la figurat si o sa zguduie din temelii tot ceea ce a-ti construit in multi ani , o sa va placa si o sa va amuze , cel putin eu asa vad asta.Si cand o sa ajungeti in punctul ala nu fiti lasi , fiti puternici , fiti sinceri cu voi si cu persoana respectiva, pentru ca daca ea chiar exista o sa inteleaga toate prostiile pe care le ganditi , o sa treaca peste tampeniile pe care le faceti si , aduceti-va aminte ca nu trebuie sa o lasati sa dispara ca alta ca ea nu mai exista.Asa ca inchei , cum imi place sa zic: Adio.