Atac pe cord..

       Am incetat de mult sa ma mai gandesc la ceva , topeam scaunul gol atins de tine , ma intrebam nebuneste de ce se intampla asta , stiu scopul , stiu tinta dar totusi de ce nu e locul , stiu de ce se intampla , spune-mi nu ma lasa asa.Nu ma lasa mut, nu ma lasa in gandurile mele, distruge tot ce am in minte si recreaza totul de la zero, intelege-mi starile ca si cum ar fi ale tale, ma rog de tine , cea care imi unesti viitorul in trecut si imi arunci prezentul in nonsens.Muta, esti muta , de ce taci, de ce nu zici nimic, de ce ma lasi sa cred ca sunt al nimanui, de ce ma faci sa cred ca mintea-mi este stearsa , de ce ma ti acasa-n agonie, de ce imi zici sau nu imi zice, ce-mi place mie, ce-ti place tie sau ce lipseste, de ce ai incetat sa imi mai scrii poveste, poveste de amar, poveste de jelire, poveste de-ntuneric intruchipand iubire, zic gata imi ajunge , ca inima nu mai pompoeza sange, si creierul ramane in visare, nici nu mai doare, nici nu mai am rabdare , am incetat cu calmul din schimbare sa strig, sa ma ridic din vocea mea pustie, senil, umbrit candva de gelozie, de timpuriul plans al diminetii, de noptile din regasirea vietii, de-acidul sucului gandirii, de planul sec al nemuririi, atatam zis si m-am oprit, din simtul meu desavarsit de a vedea in tot o umbra, de amintire, zambet, sumbra, ma-nchid in inima-mi tacuta si-ti zic din nou, nu mai sta muta, ci uita , uita tot ce-a fost, uita si ce va fi, si-atunci cand va veni o zi, tu , tu vocea mea din propria-mi minte sa-mi spui atunci cine te simte, si ce te-a iubit vreodata si te-nteles acum , esti moarta, o sa-mi semnezi un testament, sa-ncerci sa ma menti atent, la tine si la tot ce ai , si o sa-ti zic sa taci, sa stai, sa ti alegeri pentru tine sa incetezi sa-mi spui in rime cat de frumos e totu-n jur, cum ca-s fara cusur, o sa te-atac , sa te rapun sa intelegi ca-s cel mai bun.