Regenerat din pulpa de vise triste, inlantuit de spinii suferintei vechi, imi croiesc un drum disperat spre calea fericirii neimplinit in ganduri si-n cuget, rostesc ca geniu idiot cuvinte grele fara sunet , si sensul lor il irosesc precum un tunet.
Sunt fiul ploii, si descendentul pur al ei, sunt fiul cel dintai al vantului, al soarelui , eu din pamant, ma nasc precum un glas de inger , ca un suras de prunc . Nu sunt morbid, nici sadic intru-totul , si nu gandesc la fapte iluzorii, ma regasesc memento morii , in valuri si in agitatia marii.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu