Au trecut multe zile, si inspritati-mi joaca feste,
Ma rog de-acum sa pot , macar sa dau de veste,
Ca pot sa fac , ca scriu, ca nu renunt, si nu trec peste,
Dar tot raman , cu foaia goala, si lacrimi la ferestre,
Si unghii roase si ravasiri, urmate de proteste,
Imi plange gandul , cand simte dorul care este,
Si sufletu-mi se-nneaca , in amintiri celeste.
Revin pe-aceleasi clipe , crescand in nevazut,
Si caut alta muza, uitata -n abisul absolut,
Ma-ncumat sa descarc, din sumbrul meu trecut,
O poza fara fata , a unui dor ,demult cazut,
Sa ma imginez din nou pe drum nestrabatut,
De nu mai am rabdare , sa spulber ce-a crescut,
Revin pe-aceleasi clipe, crescand in nevazut.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu