Intunericul ei a devenit lumina mea..

      Ti-as spune buna dimineata dar e tarziu si seara, ti-as spune buna seara, dar scumpa domnisoara e prea tarziu, ti-as spune noapte buna, dar tu oricum nu dormi, ti-as spune numai buna, dar totusi nu te vad, as vrea ramai cu bine sa imi citesti pe buze dar ma gandesc cu groaza cum ganduri fara bluze, alearga goale-n minte, pasesc in intuneric dar ele simt placerea , parfumul de feeric, e periferic gandul ca as putea sa-ti zic, orice imi vine minte, ma crezi, nu iti explic, nimic din ce ramane , patruns de adiere, as potrivi decorul spunandu-ti hai la bere, dar vremea noastra nu e, ramasa in suspans, e timpul care pleaca , probabil ia avans, nimic nu se intoarce , din negru la lumina, dar tu  cu chipul orb si vocea surda imi ti de cald in noaptea cruda, cand adorm mut, gandind la tine , astept putin, astept ceva , cand din trecut, devin prezent , sunt eu, e ea, statut in timp ramai cu fast din intuneric, lumina mea.