Din inima am numit aceasta negare eterna grea rece uitata..

    Developam din amintiri, trecutul si il teseam adesea-n viitor, si am lasat trecand cu timpul, privind trecutul, nepasator si astazi ma gandeam cu frica, la teama de-o aveam candva, ca am in imima de pica, regina-n suflet, e a mea, iar tremurand imi spun povestea, recunoscand doar in multime, mai multi de tu, putini de mine, ma bucur ne-ncetat, sunt prost si zic cuvinte fara rost, aici pe foaia goala-n minte, urmaritorul de cuvinte, si de seminificatii ude, buluc de ganduri sa inunde, in dragoste si-n nepasare, in valuri vechi, aceiasi mare, si gandurile primordiale sa le ranesc ca pe petale, de trandafiri uitati de lume, de valurile ce fac spume, de constelatii si de sori, de gandul ala de-l omori, de mici mistere ne-ntelese, de drumurile prost alese, de intrebari fara raspuns, de serii in care doar am plans de tot ce am uitat sa scriu, de tot ce-mi tine corpul viu si mintea dura si-ncurcata, de tot ce iubesc la o fata, de tot ce iubesc eu in lume, as multumii cu gand de-a spune, ca face bine sa creez, ca-mi face bine sa dansez, si las aceiasi incheiere, cu stropul ultim de putere, ca tot ce vrei, inseamna-a cere.