Am inteles ceva...

Am stat atata timp plangandu-mi de mila si jelindu-mi sentimentele precum un copil mic ce plange dupa sanul mamei...M-am ratacit in ale mele probleme ...care nu le stiu dar totusi le am...nerealizand ca lumea e prea obosita de problemele ei si nu de ale mele...n-am probleme...mi-am deschis ochii larg si ce am vazut nimic...nici griji nici probleme ...m-am ascuns in umbra sentimentelor si alea le-am ascuns in spatele perdelelor de fete triste si obosite de zi cu zi...sperand ca daca le tin pentru mine nu o sa am de suferit...ma adanceam din ce in ce mai mult in mine rupandu-ma de singurul fir de realitate ea,ce m-a adus un pic cu picioarele pe pamant,am sperat pana in ultima clipa ca ce e in mintea mea e greu de inteles,dar e simplu prea simplu,nu e nimic concret acolo si ganduri aiurea despre existente sincere ,apasate de asa zisele mele greutati si lacrimi ,fade ,dureri false ce ma cutremurau in fiecare clipa...a venit timpul sa ma gandesc serios la ce vreau sa fac cu sufletul meu ,sa nu-l mai imbib de tristete...sa'l golesc de ura sa ratacesc iar prin dragoste...