duminică, 13 februarie 2011

Fara nume...

Doar o expozie de sentimente ma apasa
Doar ura ,doar tristete doar speranta,
In suflet sunt acum ca omul fara casa
Confuz de mine insumi abatut de restanta


Ca e restanta-mi mintea la mangaiere dulce,
Si visele-mi sunt rupte ,sunt sfasiate pur
Nu ma-nteleg pe mine ,nu stiu cat poate duce
Bataia peste lacrimi si greul ce-l indur


As vrea sa-mi inteleg gandirea
Si clipa de acum s-o inteleg
Sa caut eu in mine fericirea
Sa stiu acum eu calea ce-o aleg


E-atata de pustiu aici in mine
Greselile le fac in apasare
Nu ma gandesc la gesturile fine
Nu stiu nici ce ma sfartec-asa tare


Sunt zdrentuit in suflet
Sunt franjurit in vise
Imi caut acel cuget
Cu mainile-mi inchise


Incatusat de propria-mi manie
Legat la ochii de propria-mi mandrie
Cu gura-mi ferecata in dulcea agonie
Ma-ntreb de mult de ce doar mie


Mi se intampla ,mie,eu geniu temator
Nascut din apa rece si ger ratacitor
Nascut din maiestrie si rana timpurie
Blestemule de veacuri mi te rasfrangi tot mie?

Un comentariu:

.

.