In acelasi pantec zdrentuit de vreme ,
In care cresc de ere pustiile blesteme
Lipsita de vlaga si inghetata rau ,
Statea o inima ratacita'n greu
Nu avea aparare si imbracata'n sange ,
Al noptii tipat in liniste se'atinge
Nimic nu are sens in acel univers ,
Pierdut de mult in ale vremii vers
Pierduta in mormantul blestemat de umbre ,
Pe ale vechiiului cavou pavat cu vise sumbre
Brazdat de sange si pur ca o fecioara ,
Un gand acum in minte in lacrimi se omoara

daca e scrisa de tine si nu copiata de pe vreun ungher ascuns al internetului...TARE
RăspundețiȘtergereimi place tare asta...parca mi-o trimisesei si mie..:-??
RăspundețiȘtergere:*
sigur:D
RăspundețiȘtergere